Obligațiuni

Ce sunt obligațiunile?

Gândește-te că un prieten vrea un împrumut și îți promite că îți va plăti toata suma la scadență. Intre timp, exista momente în care tu primești la intervale stabilite dobândă. Și că poți transfera datoria lui către altcineva – cine știe, poate își dorește dobânda mai mult și e dispus sa-ți acopere investiția inițială plus ceva extra.

Și acum gândește-te că prietenul –emitentul lor – ar putea fi o țară, o entitate supra națională sau o corporație, că împrumutul s-ar numi obligațiune, scadența ar fi tot scadență iar datele în care primești dobânda  s-ar numi data-cupon; și că preluarea împrumutului ar fi momentul în care valorifici la bursa obligațiunile.

Hai în intram mai în detaliu.

Obligațiunile au o valoare nominală fixă la care se aplică rata cuponului pentru a se calcula dobânda. Însă prețul primit de emitentul obligațiunii la momentul emiterii poate să fie mai mic sau mai mare decât valoarea nominală, caz în care se spune că s-a făcut o emisiune de obligațiuni cu discount, respectiv cu primă. La fel, entitatea emitentă poate rambursa o sumă de bani mai mare sau mai mică decât valoarea nominală, caz în care se spune că s-a făcut răscumpărarea cu primă, respectiv cu discount.

Când sunt tranzacționate la bursă , obligațiunile pot fi valorificate ușor înainte de scadență iar prețul pe care îl vei primi variază în funcție de cererea și oferta din piață. Am selectat câțiva factori importanți care pot influența interesul: riscul de credit asociat emitentului, ratele dobânzilor de referință, perspectivele macroeconomice și perioada rămasă pana la scadența obligațiunii. Primele trei sunt subiective: fiecare investitor le poate aprecia diferit în funcție de informațiile disponibile.

Nu putem ghici viitorul însă putem face proiecții legate de starea generala viitoare a economiei, de la rata de dezvoltare a acesteia la modul în care se vor dezvolta diverse sectoare economice, în special cel al emitentului obligațiunii.

Când vine vorba de tranzacționare, exista o particularitate importantă: alături de prețul estimat de piață pentru valoarea tuturor plaților viitoare (numit preț ”clean”) cumpărătorul plătește și vânzătorul primește o componentă calculată de bursă automat denumită ”dobânda acumulată”. Aceasta din urmă este dobânda cuvenită vânzătorului pentru perioada de deținere dintre ultima dată-cupon (sau data cumpărării dacă din acel moment și până la vânzare nu a fost încasat niciun cupon). Când o adaugi la prețul ”clean” rezultă prețul efectiv primit de vânzător (respectiv plătit de cumpărător), denumit preț ”dirty”.

Ok, cum clasificam obligațiunile și ce ar trebui să știm când alegem? În primul rând, ele se împart în mai multe tipuri, urmând o serie de criterii, iar cele mai importante ar fi: tipul de emitent, al cuponului, nivelul de garantare și opțiunile atașate.

Intrând mai în detaliu, în funcție de emitentul lor, obligațiunile pot fi clasate ca titluri de stat, ale organismelor supra-naționale (cum ar fi Banca Mondiala), municipale (emise de autorități locale) sau corporative (care în cazul României pot fi emise doar de societăți pe acțiuni). Nu orice titlu de împrumut emis de stat este însă asimilat obligațiunilor. În Romania, pentru ca un titlu de stat să fie o valoare mobiliară și asimilat unor obligațiuni, acesta trebuie să aibă în momentul emiterii scadența finala de cel puțin un an.

Bun. Ținând cont de faptul că vorbim de un împrumut și orice împrumut vine cu un factor de risc, care sunt obligațiunile care nu te vor ține treaz noaptea? Până la urmă, ai mulți prieteni însă nu i-ai împrumuta pe toți fără griji. Ei bine, titlurile de stat și obligațiunile emise de organismele supra-naționale sunt considerate ca fiind cele mai sigure, urmate de cele municipale și corporative. Însă orice regula are și excepții – pana la urma, obligațiunile federale Germane sunt considerate mai sigure decât cele ale Greciei iar titlurile de stat ale României par mai riscante decât obligațiunile Apple.

Hai să vorbim și despre cupon. Nu de alta, dar credem că te interesează dobânda pe care ai primi-o. În funcție de tipul sau, obligațiunile pot fi cu cupon fix sau variabil. În primul caz, rata nu se modifica de la emitere și pana la scadență. Desigur, în cazul celor cu cupon variabil vorbim despre o posibila variație, conform unei formule bine stabilita prin documentele de emitere ale obligațiunilor – prospectul sau documentul de prezentare a ofertei. Daca vrei să intram și mai în detaliu, de obicei se practică o aliniere la un indice public, național sau internațional, de rate ale dobânzii (ROBOR, EURIBOR, LIBOR, etc.), pe care o entitate separată de emitent o publică cu regularitate. Desigur, exista și excepții. Poți găsi obligațiuni zero-cupon, care nu plătesc dobândă dar sunt emise cu discount, făcând suma de la scadență să fie mai mare decât cea investita. Sau obligațiuni care își ajustează periodic rata cuponului în funcție de rata inflației.

Când împrumuți pe cineva simți de multe ori nevoia unei plase de siguranță – faptul că îți vei recupera banii la data stabilită. Așa că e bine să vorbim despre nivelul de garantare care se referă, la ce se întâmplă în cazul în care emitentul intră în lichidare sau incapacitate de plată. În alte cuvinte, ordinea în care se vor plăti datoriile firmei și locul obligațiunilor în aceasta ordine, precum și de eventualele bunuri sau drepturi care sunt destinate exclusiv rambursării unei datorii contractate prin obligațiuni.

Clasificarea e următoarea: obligațiuni garantate, negarantate de prim rang – senioare și negarantate sau subordonate – junioare. În funcție de legislația țării în care au fost emise, rangurile de „senioritate” pot însemnă lucruri diferite însă, de regulă, cele senioare sunt de fapt la rang de datorii generale negarantate iar cele subordonate intrând sub orice altă datorie a firmei, cu excepția sumelor datorate acționarilor. Există și o categorie aparte, a obligațiunilor subordonate bancare, reprezentând un soi de amortizor al unor eventuale pierderi cauzate de crize economice sau de un management slab, ce conduc la intrarea în incapacitate de plată a băncii respective. În UE acest tip de obligațiuni este restricționat, investitorii trebuind să se califice pentru a își putea asuma riscul suplimentar implicat.

Orice lucru prețios merita garantat si, daca un fotbalist își poate asigura piciorul  contra unor sume consistente, e normal sa ne gândim ca si obligațiunile pot fi garantate.  Cu ce? Tine-te bine, urmează o lista lunga: cu ipoteci pe imobile, bunuri de proprietate intelectuală, instrumente financiare, stocuri, creanțe, alte tipuri de active ale emitentului sau cu activele unor alte entități.

Acestea din urmă se obligă să facă plata din activele proprii dacă emitentul obligațiunii nu mai este capabil sau dispus să o facă.

Pentru obligațiunile listate la bursă, este necesară existența unui agent de garantare care să poată face urmărirea și la nevoie execuția garanțiilor în numele și în favoarea deținătorilor de obligațiuni.

Daca vei întâlni termenul „opțiuni atașate”, atunci trebuie să știi că se refera la includerea în prospect sau în documentul final de prezentare a ofertei a unor clauze speciale, ce oferă emitentului sau investitorului dreptul de a face o anumită acțiune, în schimbul îndeplinirii anumitor criterii în raport cu cealaltă parte. Acesta din urma este obligat să accepte cererea beneficiarului opțiunii dacă respectivele condiții au fost îndeplinite. Un exemplu ar fi opțiunile „call” și „put” asupra obligațiunii prin care emitentul (în cazul call) și investitorul (în cazul put) pot cere rambursarea anticipată a obligațiunii, lucru care nu ar fi permis în condiții normale fără o opțiune atașată. O altă obligațiune pe care ar fi bine să o știi e cea de conversie a obligațiunii în alte titluri – de obicei acțiuni sau obligațiuni, emitentul sau investitorul având dreptul de a cere la schimb o rată de conversie dinainte stabilită, la îndeplinirea condițiilor agreate prin prospectul său documentul de prezentare a ofertei.

La fel ca-n cazul oricărei explicații financiare, suntem siguri că-ți vei dori să citești, să recitești și să afli mai mult. Dar dacă vrei să-i explici mamei tale ce sunt obligațiunile și are doar doua minute libere, ii poți spune că oricine se împrumută, de la țări la corporații, că poți chiar tu sa-i împrumuți și vei primi o remunerare pentru asta numită cupon (dobândă), că nu toți cei care se împrumută îți oferă aceeași siguranță, fie că e vorba de vărul Marcel sau de o fabrică de textile din Indochina, că uneori e preferabil să ai garanții și întotdeauna e bine să ai intuiție bună când accepți sa-i împrumuți și că, în general, e bine să știi că și guvernul îți poate fi dator cu ceva, măcar odată în viață.

Variabil (de la redus la ridicat, în funcție de emitent, garanții și scadență)

În mod normal obligațiunile pe termene mai scurte sunt mai puțin riscante decât cele pe termene mai lungi iar titlurile de stat au risc mai scăzut decât obligațiunile municipale iar acestea din urmă sunt mai puțin riscante decât obligațiunile corporative care, la rândul lor, tind să fie considerate mai puțin riscante decât acțiunile.

Totuși, obligațiunile Apple sunt, conform agențiilor de rating, mai puțin riscante decât titlurile de stat ale guvernului filipinez în timp ce acțiunile Transelectrica sunt, prin prisma riscului de insolvență, mai puțin riscante decât obligațiunile unui start-up. Tot la fel primăria Mangalia nu are un rating la fel de bun ca orașul New York. La fel ca pentru toate instrumentele pieței spot, un lucru important de reținut este că nu poți pierde mai mult decât suma investită (spre diferență de instrumentele derivate și tranzacțiile în marjă).