Strategia ”dollar-cost averaging” (DCA)

Una dintre cele mai cunoscute abordări de a forma un portofoliu pe termen lung ține de dobândirea unui comportament pe care să îl menții în timp: 

• să virezi în portofoliu sume recurente cu o anumită periodicitate. Îți poți seta 100 EUR (500 RON) pe lună sau 100 EUR (500 RON) la fiecare 3 luni care să meargă către portofoliul de investiții.  O altă regulă pe care poți să o aplici este să virezi un anumit procent din veniturile tale:  10% sau 15% sau 20% din venituri.  
• îți alegi instrumente pe care le vei prefera pe termen lung, de pildă acțiuni “blue-chip” din cadrul unor indici bursieri, sau chiar indicii bursieri în care să investești prin intermediul ETF-urilor. Merge să incluzi și acțiuni ceva mai dinamice, cu o volatilitate mai mare, însă doar după ce ai evaluat faptul că acele business-uri și acele acțiuni sunt viabile pe următorii câțiva ani de zile. 
• îți stabilești o structură de portofoliu și cumperi periodic conform acelei structuri. Poate că ea reprezintă 5 sau 10 acțiuni din indicele principal al pieței (BET sau S&P500) la care mai adaugi alte câteva acțiuni care nu fac parte din indice, emitenți în care crezi pe termen lung. Iar de fiecare dată când virezi acei 10% din venitul lunar, cauți să menții structura pe care ți-ai stabilit-o. Dacă cumva suma virată nu îți permite să cumperi lunar toate acele acțiuni din motive de eficiență operațională și de costuri, atunci cumperi prin rotație, astfel încât să fi cât mai aproape de structura dorită. 

Ce este cel mai important este ca în perioadele de scădere a pieței să nu te abați de la principiul de a vira sumele periodice.  Aici este capcana în care cad mulți investitori, după 2-3 luni de scădere a burselor, dacă își alimentează și temerile de scăderi viitoare, atunci se opresc din a crește portofoliul, “în așteptarea unor vremuri mai bune”.  Și ce se întâmplă de multe ori este că piața surprinde cu unele reveniri, chiar înainte ca “vremurile să devină mai bune”, iar investitorii rămân cu regretul că nu au acumulat în zona de jos a pieței.  

Aici intervine strategia “Dollar-Cost Averaging”, tocmai pentru a preîntâmpina capcana aceea de a nu achiziționa fix atunci când acțiunile devin ieftine. Dollar-Cost Averaging (DCA) pe acțiuni sau ETF-uri presupune să cumperi aceste instrumente indiferent de trendul pe care se află. Tu îți vezi de planul tău de a cumpăra la 1 lună sau la cât ți-ai stabilit ca ritm.  

Inclusiv pe trend de scădere al acțiunii sau al bursei în general, tu să continui să acumulezi, conform planului tău. În felul acesta, cumperi acțiuni la prețuri din ce în ce mai mici, reduci costul mediu pe acțiune, iar în momentul revenirii burselor, reintri mai repede în profit cu pozițiile respective. Ai sesizat din nou, condiția necesară este ca tu să crezi și să existe motive ca într-un orizont plauzibil, trendul să redevină crescător, așa cum statistica istorică demonstrează.  

Avantajele Dollar-Cost Averaging: 

• îți păstrezi disciplina de economisire și investire, nu mai stai să te întrebi dacă e un moment bun sau nu să investești. Crește piața? Cumperi. Scade piața? Cumperi.  Ne referim aici la acele acțiuni pe care ți le-ai stabilit pe termen lung.  

• elimini din emoțiile tranzacționării. Ok, probabil că pe trenduri puternice o să te mai întrebi “oare cât mai crește bursa, că pare că s-a dus cam tare în sus în ultima vreme”, sau “oare cât mai scade, că de 6 luni sau 12 luni tot este pe trend descendent”. 
• te forțează să economisești și să investești inclusiv în perioadele economice dificile, scădere economică și/sau inflație. Strategia DCA dă rezultate mai bune dacă menții periodicitatea investițiilor. 

Ilustrăm mai jos ce înseamnă să cumperi pe trend descrescător. Să presupunem că virezi lună de lună câte 500 RON în contul de brokeraj, ca să cumperi acțiuni la compania “A”.  Aceste acțiuni scad de la 10 RON la 5 RON pe acțiune în 6 luni.  

Deoarece tu cumperi lună de lună, acei 500 de RON îți vor permite să cumperi din ce în ce mai multe acțiuni pe acel trend descrescător, iar costul tău mediu la final coboară la 7.09 RON/acțiune. La finalul celor 6 luni vei deține 423 de acțiuni pentru care ai plătit 3000 de RON.  

Înseamnă că după scăderea puternică de 50% prin care a ajuns la 5 RON, când majoritatea investitorilor sunt speriați, e suficient ca acțiunea să urce la peste 7.09 RON pentru ca poziția ta să reintre pe profit. Din moment ce ai făcut DCA în toată această perioadă, e suficient ca prețul să urce cu 42% față de minime pentru ca tu să fi în profit. Dacă nu ai fi cumpărat succesiv, ai fi rămas cu costul mediu de 10 RON/acțiune și ar fi fost nevoie ca prețurile să crească 100% vs. minime pentru a începe să discutăm mai departe de profit.  

Ce limite are DCA-ul și când nu este bine să faci Dollar-Cost Averaging? 

• Dacă investești într-o companie care nu merită pe termen lung, degeaba faci DCA. Gândește-te ce ar însemna să investești într-o acțiune care scade 1-2 ani, iar apoi nu mai revine pentru mulți ani de zile din acea zonă joasă de preț. De aceea e necesară în prealabil o analiză fundamentală, care să îți reconfirme că peste 3 sau 5 ani acea sau acele acțiuni vor fi pe un trend multianual de creștere. 
• Nu știi până unde poate să coboare un preț sau un indice bursier, într-o perioadă de scădere puternică a burselor. Există și teoria că ai putea aștepta confirmarea minimelor și abia atunci să cumperi. Însă s-ar putea ca atunci capitalul să nu fie pregătit, sau atenția ta către piață să nu fie pregătită. 

• Dacă pe o recesiune sau criză financiară îți sunt afectate veniturile și cheltuielile personale, s-ar putea să îți fie din ce în ce mai greu să aloci acea suma către investiții. Coroborat cu temerile de scădere, ai putea cădea fix în capcana de mai sus, anume să nu mai alimentezi contul exact în zona de minime a piețelor, când majoritatea fug de investiții.  

Pentru a face DCA pe scădere trebuie să te țină buzunarul, uneori 6 – 12 luni, alteori chiar 24 de luni, pentru că nu știi cu siguranță când se va întoarce trendul general favorabil.  

Pentru a diminua primele 2 riscuri sau limite de mai sus, o soluție este ca portofoliul tău să fie axat pe cele mai stabile companii de pe acea bursă, fie ea românească sau internațională. Astfel, e puțin probabil ca acțiunile respective să nu își revină, sau dacă se întâmplă cu una sau două din ele, celelalte cu siguranță își vor relua un trend crescător pe termen mediu-lung.  

Și astfel ajungem la cum diminuezi riscurile unor pierderi majore în portofoliu.