Drepturi

Nu te speria, nu ai nevoie de manualul de educație civică, un avocat sau de ore întregi în care iți spunem ce e inalienabil sau nu – fiindcă în acest caz, drepturile sunt instrumente financiare. Mai mult, sunt temporare și emise doar atunci când se pune în practica o creștere de capital. Și sunt doar doua: de alocare și de preferință.  

Firma vrea să facă o majorare de capital? Apar în discuție drepturile de alocare. Care sunt emise fie dacă majorarea de capital social nu presupune vreo plată (”contraprestație”) din partea acționarilor, fie după încheierea cu succes a unei operațiuni de majorare de capital în care a fost necesară plata unui preț pentru noile acțiuni, în așteptarea încheierii formalităților post-majorare. În primul caz ele sunt primite de toți acționarii firmei; în al doilea doar de acele persoane care au subscris în mod valabil un număr de acțiuni în cadrul operațiunii de majorare de capital. Drepturile de alocare sunt tranzacționate cel puțin la bursa la care sunt listate acțiunile companiei și prețul lor este identic cu al acțiunilor companiei pe care deținerea acestor instrumente dă dreptul. 

Firma vrea să atragă noi sume de bani în capitalul firmei? Apar drepturile de preferință, care-ți dau dreptul de a cumpăra, la un preț anume, un număr de acțiuni stabilit prin hotărârea AGA de majorare de capital. Daca acțiunile companiei sunt tranzacționate la bursă, atunci și drepturile de preferință pot fi tranzacționate (în funcție de decizia AGA). Scopul lor este de a permite exercitarea dreptului de preferință al acționarilor (dacă acesta nu a fost ridicat prin decizia AGA). În plus, dacă drepturile de preferință sunt și tranzacționabile atunci ele au și rolul de a permite unor noi investitori care nu dețineau acțiuni la data de înregistrare a majorării de capital să poată investi (”subscrie”) în majorarea de capital respectivă. Tranzacționarea drepturilor de preferință permite acelor acționari care nu pot sau nu doresc să participe cu noi capitaluri la operațiunea de majorare de capital social să își valorifice acest drept vânzându-și drepturile deținute. Deoarece drepturile de preferință își pierd complet valoarea dacă nu sunt valorificate în cadrul operațiunii de majorare și aceasta implică plata unui preț suplimentar, ele se tranzacționează la valori mult mai mici decât numărul de acțiuni la subscrierea cărora dau dreptul. 

Vrei să-ți spunem și mai multe despre ele? Desigur. 

Deși nu fac parte dintr-o carta, drepturile sunt clasificate ca valori mobiliare, la fel ca acțiunile și obligațiunile.  

De ce există? Simplu. Time is money. Între data începerii unei operațiuni de majorare de capital și cea la care noile acțiuni sunt înregistrate la registrul comerțului competent în respectiva speță, autoritatea de supraveghere relevantă, sistemul bursei și depozitarul central pot trece intre săptămâni și luni…iar în tot acest timp, ele sunt oprite de la tranzacționare. Timpul nu poate fi controlat însă piața financiară este mai permisivă, așa că sunt introduse aceste instrumente temporare care permit subscrierea la aceste majorări de capital cât și la distribuirea acțiunilor rezultate din proces fără a suspenda pe durate lungi tranzacționarea acțiunilor firmei emitente.  

Cum funcționează drepturile de preferință?

Să luăm un exemplu practic: presupunem că deții 10.000 de acțiuni la compania A listată pe bursă, iar prețul de piață este 1 RON pe acțiune. Așa încât deținerea ta valorează 10.000 de RON.  

Iar compania anunță o majorare de capital prin care fiecare acționar are dreptul să subscrie 1 acțiune nouă la preț de 0.8 RON, pentru fiecare 5 deținute la data de înregistrare (această dată de înregistrare e stabilită în AGA). 

Deci pe cazul tău, ai avea dreptul să subscrii 2.000 de acțiuni la prețul de 0.8 RON, adică să mai investești încă 1.600 RON pentru a susține compania.  

După trecerea datei de înregistrare ia naștere acest drept de preferință sau de subscriere. Dacă AGA decide că el va fi tranzacționat pe bursă, înseamnă că tu ai 3 variante:  

• să subscrii în mod corespunzător, adică 2000 de acțiuni noi la 0.8 RON, conform deținerii tale de 10.000 de acțiuni pe care le aveai la data de înregistrare 
• să mai cumperi din piață drepturi, astfel încât să subscrii mai multe acțiuni,  
• sau să vinzi din drepturi către alții, în caz că nu vrei să subscrii suma totală sau nu vrei să subscrii deloc. 

Dacă nu ai face nimic și nu ai subscrie deloc până la data limită conform drepturilor, această opțiune se pierde. E ca și cum ai pierdut ocazia de a investi mai ieftin în compania în care deja investiseși. 

Drepturile (DS) au și o valoare teoretică, iar piața bursieră ține aproape de această valoare teoretică. În exemplul nostru, importante sunt următoarele:  

• Preț al acțiunii A = 1 RON 
• Preț subscriere acțiuni noi A = 0.8 RON 
• 5 drepturi de subscriere (DS) pentru a subscrie 1 acțiune nouă 
• Preț teoretic DS = (1 – 0.8) / 5 = 0.04 RON 

Cum verificăm că am calculat corect valoarea unui Drept?   Un investitor nou intrat în firmă ar trebui să cumpere 5 DS din piață și să subscrie o acțiune nouă la 0.8 RON. Teoretic ar trebui să cumpere drepturile la 0.04 RON, asta însemnând că va investi 5 x 0.04  + 0.8 = 1 RON. 

Adică aceeași valoare ca și cineva care are acțiunea A luată de pe piață.  Desigur, prețul calculat aici pentru un DS este unul teoretic. În realitatea pieței, drepturile pot să se tranzacționeze mai sus sau mai jos decât valoarea teoretică.  Prețul Drepturilor ar trebui să se miște în paralel cu prețul de piață al acțiunii A. 

Încă o observație importantă: dacă în AGA se decide ca drepturile de preferință sau de subscriere (DS) nu sunt tranzacționabile, atunci ele nu au o valoare de piață și rămâne ca fiecare acționar de la data de înregistrare să subscrie corespunzător deținerii sale.

Drepturile de alocare au același nivel de risc ca acțiunile pe care le substituie temporar. Pentru drepturile de preferință lucrurile stau aproape la fel, cu precizarea că ele nu vor mai valora nimic dacă nu sunt exercitate în perioada de ofertă. 

La fel ca pentru toate instrumentele pieței spot, un lucru important de reținut este că nu poți pierde mai mult decât suma investită (spre diferență de instrumentele derivate și tranzacțiile în marjă). Acțiunile individuale sunt, în medie, mai volatile decât obligațiunile sau unele ETF-uri dar aceasta este o evaluare grosieră. De exemplu, acțiunile Transelectrica sunt considerate mai puțin riscante (prin perspectiva riscului de faliment al emitentului) decât obligațiunile emise de un start-up oarecare.