Ce se poate întâmpla dacă nu vorbești cu un broker autorizat

Poate vine cu o recomandare, poate ai văzut o reclamă în online, poate ai avut un vis frumos în care îți șoptea la ureche despre randamente mari sau ai făcut gestul incredibil de a căuta pe site-ul bursei intermediari autorizați.

Oricum ar fi, cuvântul cheie este: autorizat. Mai precis:

• poate intermedia tranzacții pe o bursă (piață reglementată), poate să îți ofere acces la anumite operațiuni, cum ar fi oferte publice (IPO-uri) sau plasamente private când se listează câte o acțiune sau o obligațiune
• îți poate oferi consultanță de portofoliu sau administrare de portofoliu. Nu-i obligatoriu să se întâmple și ar fi bine sa-l verifici cu cel prin care tranzacționezi.

Autorizat înseamnă și că banii tăi sunt în siguranță ceea ce noi credem că-i un lucru important. Dacă tranzacționezi printr-un broker sau o platformă autorizată care respectă regulile de segregare a activelor (adică separarea clară între portofoliul de instrumente și bani al brokerului și cele ale clienților dar și la nivelul fiecărui client în parte) atunci chiar si falimentul intermediarului nu te-ar afecta. Dacă s-ar produce unele nereguli iar acea entitate dă faliment iar tu ești investitor de retail, atunci ești îndreptățit la despăgubiri din Fondul de Compensare a Investitorilor. În România, plafonul de despăgubire este de 20.000 de euro. În schimb, investitorii profesionali nu sunt acoperiți de despăgubire. Altfel spus – lasă-i pe profesioniști sa-si asume riscul, legislația europeană apară investitorii de retail.

Si, daca tot vorbim despre risc, în țara noastră, am avut o singură situație de acest gen în peste 20 de ani de bursă, așadar acest risc se manifestă foarte, foarte rar. Și, după cum spuneam, ești acoperit daca lucrezi cu un partener autorizat.

Ok. Ce mai înseamnă? Imparțialitate. Când tranzacționezi pe o piață reglementată printr-un Intermediar, tu vinzi către și cumperi de la alți investitori. Intermediarul este doar un “arbitru” între jucători, el nu joacă împotriva ta.

Înseamnă și că plătești exact prețul pieței pe care tranzacționezi. Dacă,  în situația acțiunii Petrom (SNP) se găsește la vânzare, la prețul de 0.5 RON, cantitatea dorită de acțiuni, tu vei putea cumpăra la prețul de 0.5 RON și ți se reține doar un comision de către broker.

Când tranzacționezi la BVB printr-un broker din România, tu ești deținătorul final al instrumentelor și poți participa la Adunările Generale ale Acționarilor, cu toate drepturile care decurg de aici: cel de informare, cel de a primi fructele investiției, dividende, acțiuni gratuite, dreptul de a participa la majorări de capital și așa mai departe.

In schimb, când tranzacționezi pe platforme care nu îți oferă direct acces în burse, atunci:

• Plătești un “spread”, adică cumperi la un preț mai mare decât cel de bursă și vinzi la un preț mai mic.  De exemplu, să luăm situația în care vrei să cumperi 10 acțiuni Google la 100 USD și “beneficiezi” de comision zero.  Dar , în schimb, vei plăti un spread suplimentar de 0,5%…  În consecință, vei plăti la final 1.005 USD în loc de 1.002 USD cât ai plăti la un comision de 0,2% plus spread-ul normal al pieței (la care primeai prețul de 100 USD/acțiune).
• De obicei nu ești acționar direct la acele companii, pentru că acele platforme lucrează cu instrumente denumite CFD-uri, care sunt de fapt o creanță asupra proprietarului platformei (intermediarul respectiv) și nu asupra emitentului acțiunii. Desigur, și când tranzacționezi în mod direct acțiuni pe piețele externe acestea sunt ținute în siguranță de un custode, iar acel custode  figurează ca acționar (în numele tuturor clienților lui)  în registrele electronice ale emitentului. În aceste cazuri, chiar dacă nu este la îndemână, poți obține un certificat care să ateste dreptul tău de participare la AGA companiei străine la care ai acțiuni (emitentul acțiunii).

Lipsa de reglementare (sau reglementările slabe) înseamnă și că unii brokeri  pot “juca” împotriva ta.

• Când tranzacționezi CFD-uri, adică acele instrumente derivate cu risc multiplicat din cauza “levierului”, ar putea să îți execute ordine fix în modul cel mai neconvenabil. Poate ai citit pățanii ale diverșilor investitori sau speculatori:   “mi-a executat ordinul de Stop Loss fix înainte să se întoarcă piața în favoarea mea și am marcat pierderea”. Sau “mi l-a executat la un preț care nu se vedea în bursă”. Îți aduci aminte de spread, da?
• Când mai joacă un broker împotriva ta? Când “scoate sistemul din priză” ca să își reducă unele expuneri, timp în care clienții nu pot să își mai tranzacționeze deloc acțiunile (decât dacă le-ar muta la alt broker). Așa au făcut, de exemplu, cei de la Robinhood în America. Au zis peste tot că e simplu să investești prin ei, iar când au fost expuși pe anumite poziții pe acțiuni de retail (“meme stocks”), n-au mai dat acces la tranzacționare pentru o perioadă de timp. Pentru că pot.

Poate tocmai de aceea americanii de la Robinhood nu au fost primiți pe piața europeană, tocmai pentru că nu au putut demonstră că asigură principiul “best execution”, adică oferă condiții echitabile și transparente de acces la tranzacții către toți clienții.

Mai vrei un motiv pentru care reglementarea e un lucru foarte bun? Dacă platforma prin care tranzacționezi nu este reglementată, sau este într-o jurisdicție exotică, foarte îndepărtată îți asumi întregul risc. Dacă e vreo problemă, inclusiv risc de fraudă, nu este nimeni către care să te poți îndrepta.

Pentru siguranța investițiilor tale, înainte de a intra într-o relație cu un broker, asigură-te că îl găsești în Registrul Autorității de Supraveghere Financiară din România