Ce fel de investitor sunt?

Cât de des e bine să tranzacționezi la bursă?   

Te-am întreba – cât timp ai? Care e strategia ca? Care e stilul tău?  

Poți fi investitor pe termen lung. Vezi piața de investiții ca fiind măsurată în decenii, deciziile ca făcând parte dintr-o strategie bine pusă la punct, nu ești influențat de schimbări de moment, ai sângele mai rece decât un congelator în Antarctica… 

Sau poți fi un investitor speculator. Cine are 30 de ani de pierdut văzând cum se aduna procent cu procent?  Trăiești pentru adrenalina și iei decizii într-o fracțiune de secundă, câștigurile mari sunt pentru cei care se mișcă rapid și acționează si mai rapid…înțelegi ideea.     

Bine, bine, nimic în viață nu e atât de binar iar lucrurile suportă o nuanțare. In funcție de investițiile pe care le vrei la un anumit moment alta poți fi în ambele categorii în același timp. Nimic nu te împiedică să ai economii pentru pensie și știi că cel mai bun lucru pentru asta e un portofoliu bine diversificat de acțiuni dar, în același timp sa te atragă o companie nouă, interesantă și vrei să investești și acolo. Deci poți avea un portofoliu în care vei acumula conștiincios timp de mulți ani (deci ești un investitor pe termen lung) dar și unul pentru noua atracție bursieră (în raport cu care probabil că te comporți mai degrabă ca un speculator).   

Dar hai sa ținem lucrurile simple. E important este să îți dai  seama spre ce categorie tinzi, ca așteptările tale și instrumentele de analiză să fie consistente cu aceasta.  

La ce se uită investitorul pe termen lung? 

• atunci când cumpără o acțiune, se uită la valoarea fundamentală a acelei acțiuni sau a acelei companii: “cât face acea acțiune, dacă ar fi să o evaluăm?”. Dacă determină că o acțiune face 100, vrea să o cumpere cu 70 dacă s-ar putea, pentru a își lua o marjă de siguranță  
• se uită la creșterea pe termen lung a acelui domeniu sau a acelei companii:  vorbim de o companie care poate crește în viitor cu 20-25% pe an sau de o companie care stagnează?  Dacă investești într-o companie care crește ca cifra de afaceri și profituri, o companie care își menține avantajele competitive față de competitori, s-ar putea ca trendul general să te ajute, chiar dacă poate ai plătit pe companie mai mult decât ai fi considerat just.  

• proiectează cum ar putea arăta compania, ca poziție de piață și ca date financiare peste 3 sau 5 ani de zile. Apoi urmărește an de an și trimestru de trimestru dacă ipotezele sale se confirmă sau trebuie ajustate major. 

Atât timp cât compania își păstrează datele de bază, prețul rămâne unul atractiv, iar teza ta investițională rămâne în picioare, mai degrabă ești în postura de a cumpăra, de a acumula acele acțiuni. Practic, raționamentul tău ar arăta ca mai jos: 

Preț de piață < Valoare (estimată de investitor) => Cumpărare / Acumulare

Ok, bun, ai făcut prospecția de piață, ai construit un portofoliu solid, ti-ai văzut estimările împlinite – sau nu- foarte frumos, când vinzi? Si din mai multe puncte de vedere e o întrebare chiar mai grea decât “când e bine să cumperi acțiuni”. De ce? Pentru că decizia de vânzare a unui investitor pe termen lung ar trebui să apară, teoretic, în unul din următoarele momente:  

1. când acțiunile au depășit în mod vizibil valoarea fundamentală. Acum ele pe piață valorează 150 față de 100, cât ar fi rezultat teoretic din metodele de evaluare. Logica spune că vinzi și stai pe cash, cel puțin. 
2. când teza investițională nu s-a confirmat, ipotezele de creștere și de profitabilitate ale companiei nu s-au realizat în practică, iar investitorul trebuie să admită că a greșit acum 1 an sau acum 3 ani, când a început să achiziționeze acele acțiuni. Cam greu, nu?  
3. când acțiunile au ajuns peste valoarea teoretică, iar în același timp identifici alte oportunități mai bune, unde “preț < valoarea pe termen lung”.   

Cazul a: acțiunile depășesc cu mult logica fundamentală. Ce se întâmplă de multe ori este aceea că investitorii pe termen lung rămân agățați în continuarea scenariului optimist. În 2021, unele acțiuni ale unor companii mari de pe piața românească au urcat cu peste 100% în 12 luni, de exemplu Medlife (M) sau Teraplast (TRP).  

Ce ai fi putut gândi atunci?  “Sunt companii bune, rezultatele financiare au fost în creștere, domeniile sunt în dezvoltare, acțiunile vor mai putea crește și în anii următori”. Cu alte cuvinte, s-ar putea să nu te prinzi că toate informațiile pozitive sunt deja înglobate în preț și ai rămâne în inerția de a căuta argumente suplimentare pentru continuarea creșterii. În anul următor, acțiunile respective au înregistrat scăderi între 10%  și 50% față de maximele istorice. 

Cazul b: teza investițională nu s-a confirmat, investitorul ar trebui să recunoască la un moment dat că a evaluat greșit perspectivele, iar la un moment dat să își asume marcarea unei pierderi.  

Vom da exemplul unor fonduri care au admis această eroare. În 2020 și 2021, fondurile de investiții Ark Invest din SUA, axate pe acțiuni de creștere din sectorul de tehnologie au cumpărat acțiuni la firma Palantir (PLTR), companie specializată în stocare și analizele “big data”. În momentul în care, în 2022, Palantir a început să raporteze o decelare vizbilă a creșterii vânzărilor și o dependență semnificativă de contracte guvernamentale, fondurile Ark Invest și-au vândut toate deținerile, marcând o pierdere de peste 50%. Practic, Cathie Wood, CEO-ul Ark Invest a admis greșeala în evaluarea potențialului Palantir, care se dovedește a fi mai scăzut decât se credea în urmă cu câțiva ani.  

Mulți investitori nu procedează astfel, preferând să rămână agățați în acea poveste inițială de creștere. 

Cazul c:  în care vinzi ceva supraevaluat cu scopul de a lua ceva relativ ieftin este, mai degrabă, o ramificare a variantei a) de mai sus. Ți-ar plăcea să vinzi o acțiune puternic supraevaluată și să cumperi una la multipli mult mai atractivi. Decizia ta nu este “vând și aștept pe cash” (pct a) ci “vând dacă găsesc altceva ieftin”.   

Și s-ar putea ca într-o piață în general scumpă ca evaluări, vezi anii 2020 – 2021, să nu găsești oportunități atât de evidente ca preț. Fie celelalte acțiuni sunt la fel de scumpe, fie unele sunt ieftine, dar mai riscante. Ce fac mulți investitori în această situație? Rămân captivi pe acțiunile deținute, confruntându-se mai târziu cu ajustarea în jos a tuturor acestor evaluări. 

Per total, în scenariile de mai sus este și acea componentă emoțională în care te atașezi de acțiunile pe care le-ai cumpărat, de unde și vorba ”nu te îndrăgosti de acțiunile din portofoliu” .  

Abordarea speculatorului: 

Cum va arăta piața în 2054 te interesează mai puțin decât viitorul apropiat. Cauți alte răspunsuri la alte întrebări. Care va fi direcția viitoare a pieței? Care sunt tendințele majore – uite, s-a tot apreciat prețul petrolului în ultimii doi ani. Ești pregătit pentru scăderi temporare  – pe care le poți specula.   

Pe scurt, comportamentul speculativ are de-a face cu orizontul de timp. Vrei rezultate in săptămâni sau luni, nu la bătrânețe.  

Fiindcă ești sigur că te-ai prins de un lucru pe care ceilalți nu-l văd. Ești sigur că va crește dolarul sau că va scădea piața de acțiuni așa că iei o poziție de vânzare. Ești, sau cel puțin te consideri, mai abil decât media pieței. 

Și e posibil să fie așa de câteva ori, însă sunt puțini cei care reușesc în mod consistent să fie de partea corecte a tranzacțiilor.  

Speculatorii care, per total, câștigă au o strategie de tranzacționare pe care au exersat-o, au adaptat-o personalității și efortului lor, au îmbunătățit-o în timp. Ei nu câștigă tot timpul, însă își propun să aibă, de exemplu, 3 tranzacții profitabile din 5. Sau 7 din 10. Iar în situațiile pierzătoare, să nu piardă mult. 

Speculatorii care, per total, pierd sunt cei care nu au o strategie consistentă: intră și ies de pe diverse instrumente, nu înțeleg de ce au câștigat sau pierdut, nu își evaluează rezultatele, iar în timp își epuizează capitalul.  

Mai e și calea de mijloc: aceea să te crezi speculator, iar apoi să te potolești, după ce tragi niște concluzii: pierderile tale au fost din cauza lipsei tale de informații? A lipsei de timp acordat și atunci poate speculația nu e cea mai bună idee? Sau pur și simplu a apărut un risc neprevăzut pe instrumentele respective.