Ce faci dacă ești investitor pe termen lung?

Știi, toată lumea pornește la drum declarându-se „investitor pe termen lung”. Cumva, parcă par mai serioși. Apoi văd prima scădere de 15% in portofoliu, ochii li se măresc, spun „nope” de 5 ori consecutiv și asta a fost tot.

Nu vrem să te descurajăm, dar a investi pe termen lung…în practică…cere consistență pe mai multe planuri. De la orizontul de timp, la modul cum analizezi investițiile și la cum reacționezi atunci când plasamentele tale dragi înregistrează un minus mai mare decât ai fi crezut la început.

Care sunt coordonatele principale în care gândești atunci când ești investitor pe termen lung:

Orizontul tău de investiție planificare este măsurat în ani de zile, ca să nu spunem decenii. De exemplu spui “îmi propun să investesc în acțiuni din România sau în acțiuni din SUA în următorii 3 – 5 sau 10 ani”.

Selectezi acțiuni despre care crezi că vor performa bine în următorii ani, iar argumentele tale sunt mai degrabă de analiză fundamentală și financiară: business-ul companiei crește mulțumitor, dacă e o acțiune de creștere și/sau oferă dividende atractive, dacă e o acțiune de dividend.
Îți formulezi o teză de investiție care poate suna la modul următor: “investesc în compania X pentru că e un business care mă aștept să crească cu ‘atât’ în următorii ani, este expus pe următoarele sectoare cu potențial, mă aștept să aibă un profit net de ‘atât’ sau să ajungă pe profit într-un termen de N ani și este la un preț de Y, în timp ce eu cred că poate valora cu Z% mai mult”.
Cauți să evaluezi cât ar valora, teoretic, acele acțiuni. Prin metode de tipul multiplilor (P/E, P/B, P/Sales sau EV/EBITDA), sau prin metode mai avansate, cauți să determini cât face o acțiune. Dacă tu crezi că face 100 și o vezi în piață la 50 sau la 70, acumulezi pe termen mediu. Atenție, s-ar putea ca piața să nu îți dea dreptate ani de zile, adică prețul să nu se ducă imediat spre ținta estimată de tine (de obicei țintele de preț trebuie privite pe 12 – 24 de luni).
Urmărești trimestru de trimestru și an de an dacă teza ta de investiție se păstrează, cel puțin în liniile mari. Dacă business-ul are un trimestru cu un profit mai slab sau are vânzări mai slabe, este acesta un factor temporar sau este ceva care afectează întreaga teză de investiție?

Investitorul pe termen lung trebuie să aibă în vedere și un preț de exit, în scenariul bun: “pe informațiile de acum, dacă ajunge la prețul-țintă, iau în calcul vânzarea sau diminuarea expunerii”.

Unii investitori au și o variantă de exit în scenariul nefavorabil: “dacă vor fi abateri față de estimări cu mai mult de ……, și nu întrevăd o îmbunătățire a rezultatelor, sau dacă voi constata în timp că avantajul competitiv al companiei nu este atât de mare pe care credeam, iau în calcul vânzarea poziției chiar și în pierdere sau diminuarea expunerii pe aceasta companie”.

Când vine vorba de alte instrumente financiare, investitorul pe termen lung caută mai mult variantele nespectaculoase. S-ar putea să îl vezi investit și în titluri de stat sau în alte genuri de obligațiuni.

5 întrebări ca să vezi dacă ești Investitor pe termen lung

	DA sau NU?
1. Plasez banii în acțiuni și obligațiuni pe intervale de timp > 3 ani sau 5 ani? tranzacțiile pot fi mai frecvente de atât, însă viziunea este pe ani de zile
2. Cu precădere mă uit la informații financiare și la contextul general când analizez și evaluez o companie?
3. Îmi stabilesc o zona de intrare la cumpărare și o zonă de potențială vânzare, pe informațiile actuale?
4. Dacă prețul unei acțiuni scade cu 20% și teza de investiție rămâne valabilă, continui să acumulez?
5. Vând din acțiuni atunci când sunt în zona prețului țintă de vânzare sau atunci când teza de investiție s-a dovedit eronată?

Cu cât răspunzi la mai multe din întrebările de mai sus cu DA, cu atât ești mai înclinat către a fi investitor pe termen lung.

Strategii ale investitorului pe termen lung:

– în mare parte din timp el este cumpărător de acțiuni, iar pe scădere de piață poate face “dollar cost averaging”, sau prescurtat DCA, adică continuă să cumpere companiile în care crede pe următorii ani și pentru care consideră că prețurile sunt atractive. În acest fel își diminuează costul mediu de achiziție, mizând pe revenirea ulterioară a pieței astfel încât să obțină un randament mediu mai bun.

– își setează un model prin care cumpără recurent: o dată pe lună sau o dată la 3 luni virează sume în portofoliul său și cumpără acțiunile dorite, sau instrumente de investiții pasive, cum ar fi ETF-urile pe indici bursieri.

– destul de rar se află în poziția de a vinde, de obicei o dată la câțiva ani, când lichidează dețineri mai importante.