Finantare prin actiuni ordinare

De ce acțiuni ordinare?

Problemă – majoritatea firmelor Românești au o lipsă de capital propriu. Soluție – majorare de capital prin aport în numerar. Super tare, tocmai ți-am oferit o soluție care sună a îndemnul de tricou – stop being poor. Sau ca ideea că depresia se vindecă dacă ești fericit. Știm, știm că problema e – cum? Cine vine și îți pune un sac de bani pe birou? Și ce pretenții are dacă o face?

Dar dacă ar exista o cale mai bună? Și anume o ofertele publice primare sau plasamentele private urmate de listarea la bursă. Știm, nici asta nu-i chiar o plimbare până la magazin dar rezultatul este un acționariat (de obicei minoritar) care investește implicit în viziunea și talentul managerial existente. În alte cuvinte, în tine și echipa ta. Astfel, câștigi libertate strategica și singura grijă nu e cum să tai biroul cu flexul pentru a putea să-ți pui și partenerul la aceeași masă ci grija la ceilalți acționari – care se vor aștepta să fie tratați echitabil, conform cerințelor pieței și ale bunului simț.

Oferte secundare și subsecvente

Spre deosebire de obligațiuni, pentru acțiuni exista și este utilizată des posibilitatea de a face o ofertă publică sau un plasament privat pentru vânzarea unor acțiuni deja existente. În terminologia autohtonă îi spunem ofertă secundară iar banii sunt încasați nu de emitent ci de acționarii-vânzători care își finanțează propriile activități. Există de altfel și oferte / plasamente hibride, dar acestea sunt mai rare deoarece implică unele complicații operaționale, implicând nu doar mai mulți vânzători dar și o operațiune de majorare de capital cu acțiuni noi care trebuie acomodate inclusiv dacă nu sunt subscrise toate acțiunile oferite.

Nu ești limitat doar la ofertele primare. Poți lansa și oferte subsecvente – sau secundare, folosește ce termen vrei, nu ne supăram – care vin după oferta inițială și sunt utile nu doar pentru a aduce noi resurse de capital ci și de a crește profilul public al emitentului printre investitorii activi din piață.

Cât durează listarea?

Devenim iar serioși pentru o secunda. La fel ca și pentru ofertele publice și plasamentele de obligațiuni investitorii la care are acces Investimental își doresc ca prin documentele ofertei compania emitentă să își asume un angajament ferm de listare. În cazul ofertelor publice acest lucru are loc de obicei rapid, în cel mult o lună de la încheierea ofertei, în timp ce pentru plasamente durata este mai mare, de obicei de cam 3 luni de la momentul încheierii plasamentului. Tot similar cu obligațiunile, în funcție de tipul de operațiune aleasă, durata de timp de la semnarea contractului și până la încasarea banilor de vânzător poate fi de cam 3-4 luni pentru plasamente private sau de 6-8 luni pentru ofertele publice (la ultimele procesul de aprobare ASF fiind anterior ofertei). Aceste orizonturi de timp pot fi însă și mai mari dacă operațiunile și structura organizatorică ale companiei sunt foarte complexe sau aceasta nu alocă resurse interne suficiente pentru operațiune.

Principalele condiții pentru listare

Vrei să fii admis la tranzacționare? În funcție de piața pe care se va face listarea acțiunilor, societatea ta trebuie să îndeplinească anumite criterii. La fel ca și la obligațiuni menționam că ea trebuie să aibă un istoric de situații financiare publicate de cel puțin 3 ani dintre care cele mai recente una până la trei situații anuale trebuie să fie auditate. Mai mult, pentru piața principală există și cerințe privind profitul ultimilor ani. Emitentul trebuie de asemenea să aibă un Consiliu de Administrație format din cel puțin 3 membri (în anumite cazuri cel puțin 5) și să aibă în actul constitutiv anumite prevederi cerute de legislația pieței pe care se va lista. Pentru acțiuni aceste cerințe sunt ceva mai stricte decât pentru obligațiuni, deoarece privesc și modul de organizare a AGA și de plată a eventualelor dividende.