Portofoliul-Citadelă

Dacă știi proverbul „casa unui om este castelul său”, atunci portofoliul tău de economii este citadela ta. Nu, nu știm daca Franz Kafka ar investi în această analogie.

Noi îți propunem un model destul de simplu care te ajută să-ți ghidezi decizia de alocare a economiilor tale.

În cazul în care te întrebi ce e o decizie de alocare, stai liniștit, îți explicăm acum. Vorbim despre împărțirea investițiilor între diferite clase (tipuri) de active, cum ar fi: acțiuni, obligațiuni și numerar. Combinația ideală de active din portofoliul de investiții este una personală – doar tu poți ști ce funcționează cel mai bine pentru tine și doar tu poți schimba rețeta atunci când ai nevoie, în funcție de orizontul de timp și de capacitatea ta de a tolera riscul.  Altfel spus, decizia de alocare a activelor trebuie să țină cont de obiective și constrângeri.

Orizontul de timp este perioada pentru care vei investi banii pentru a atinge un anumit obiectiv financiar. Ai un orizont de timp mai lung? Te poți simți mai confortabil acceptând o investiție mai riscantă sau mai volatilă, deoarece poți aștepta ciclurile economice lente și inevitabilele suișuri și coborâșuri ale pieței.

Toleranța la risc este capacitatea și disponibilitatea de a pierde o parte sau întreaga investiție inițială în schimbul unui potențial profit mai mare. Un investitor agresiv sau unul cu toleranță la riscuri este mai probabil să riște să piardă bani pentru a obține rezultate mai bune. Un investitor conservator, sau unul cu o toleranță scăzută la risc, tinde să favorizeze investițiile care îi vor păstra investiția inițială. Ești conservator? Probabil nu vei da vrabia din mână.  Ești agresiv? Probabil o vei folosi ca momeală pentru vulturul care-ți survolează curtea.

Oricum ar fi, când vine vorba de investiții, recompensa și riscul vin la pachet. Nu înseamnă, însă, că nu-l poți reduce. Incluzând diverse categorii de active cu randamente ale investițiilor care se deplasează în sus și jos în diferite condiții de piață te poți poate proteja de pierderi semnificative, iar randamentul portofoliului va avea o călătorie mai lină. Și ajungem din nou la discuția despre „diversificare” din capitolul despre Bugete personale.

Ok, înapoi la alocare. Dacă ești un investitor independent poți folosi o „scurtătură” care oferă o structură sănătoasă a finanțelor personale. Speram că-ți plac castelele fiindcă, la final,  portofoliul tău de economii arată așa:

• baza este suficient de largă pentru a asigura stabilitate.  E formata din instrumente cu risc scăzut și lichiditate mare: depozite bancare pe termene scurte, și instrumente de tip “asigurare” destinate strict pentru acoperirea diverselor riscuri importante (viață, sănătate, locuință), care-ți vor acoperi nevoia de securitate financiară imediată și garanția că poți trece prin diverse perioade mai dificile și neprevăzute ale vieții
• zidurile sunt activele de investiții clasice, orientate spre creșterea pe termen lung a avuției tale
• meterezele și vârful fortăreței sunt cele prin care investitorii cu profil de “risk taker” pot specula într-o anumită măsură pe diverse instrumente. O abordarea financiară sănătoasă este ca o mică parte din averea ta să fie destinată speculațiilor pentru a nu pune în pericol întreaga structură. De exemplu, investițiile alocate instrumentelor în marjă, prin care poți pierde mai mult decât ai investit, sunt reprezentate de girueta  citadelei pentru a nu risca ca un vânt puternic să răstoarne toată construcția fiindcă ai pus un ornament prea mare în vârf.

Modelul ilustrat de mai jos vine din piețele dezvoltate, unde ai mai multe tipuri de instrumente. Desigur, el trebuie adaptat la România, unde există accesul la o bună parte din acestea.

Un portofoliu se aseamănă cu o casă iar modul în care o construiești și o întreții va suferi schimbări. Tinerețea vine cu dorința de a-ți asuma mai multe riscuri – de la coafură la investiții mai riscante, cum ar fi acțiunile de nișă sau instrumentele financiare derivate. După un timp parcă nu-ți mai vine să-i spui stilistului să-ți facă o dungă mov în cap,  iar investițiile vor fi la rândul lor mai puțin palpitante: preponderent ETF-uri pe indici mari și obligațiuni corporative investment-grade, titluri de stat și echivalente de numerar. Și cum viața e plină de surprize, bune sau rele, vor fi și zeci de motive care te vor determina să renovezi puțin citadela.

Hai să vorbim și despre erori de construcție. Ți-am recomanda să nu-ți faci holul prea mare, evită moda care spune să faci totul gri și ține minte că încălzirea încastrată în podea se repară greu. În aceeași notă, dar vorbind serios, și portofoliile pot avea vicii de construcție care pot dărâma tot ce vrei să construiești.

Componenta de risc este prea mare în raport cu baza

Dacă ai investit  5.000 – 10.000 de euro în diverse instrumente în marjă, cu un efect de levier mare, în speranța de a da lovitura, dar nu ai depozite, titluri de stat, asigurări și/sau  ETF-uri, acțiuni sau obligațiuni mai ”cuminți” care să totalizeze zeci de mii de euro riști foarte mult raportat la averea totală. Există un motiv pentru care fundația e cel mai important element al casei, apoi urmează structura de rezistență și doar la final acoperișul și ornamentele.

Să sari peste trepte de risc

„Mie mi-e frică de bursă. Apropo, am văzut pe Kickstarter un proiect care vrea să inventeze primii adidași cu sistem de operare Android, vor să strângă 500.000 de euro și aș baga și eu 5.000.”
Fii atent, nu spunem că inovația e un lucru rău și în nici un caz nu spunem să nu investești în idei sau start-ups. Ce spunem e că orice oportunitate trebuie studiată și că o eroare ar fi să operezi doar cu scenariul succesului. Și că e mereu bine să ai acoperită partea de bază a portofoliului – depozite, titluri de stat, asigurări, ETF-uri, acțiuni și/sau obligațiuni-  înainte de a trece la investiții mai riscante.

Investiția în active cunoscute sau prea larg răspândite

Statistic vorbind, pentru români, casa în care locuiesc este cel mai de preț bun. Nici o problemă, s-a demonstrat faptul că a fi proprietar contribuie la confortul psihic, permițând și creșterea altor domenii din viață. Și-n plus, o vezi, știi că-i a ta, nu ți-o ia nimeni fără trei echipe de construcție și cel mai mare camion din istorie – înțelegem de ce e văzută că fiind investiția crucială.

Problema apare tocmai din cauza faptului că, oferindu-i atâta importanta, tindem să facem greșeli:

• plătim prea mult la achiziție sau facem o casă prea mare: nu știi niciodată când se mută copiii la tine. Eventual, cu tot cu familia lor. Spoiler alert – nu o vor face. Și atunci, vezi familii formate din doua persoane în case mari, cu cheltuieli aferente. Și chit că discutăm de cheltuielile de trai, ar fi bine că ele să nu ne împiedice să facem economii susținute lună de lună.
• dacă acumulăm bani, ce facem? Păi ne mai luam o casă! Sau ținem prea mulți bani în depozite. Spuneam că peste 50 de miliarde de euro erau depozitele românilor în bănci, la momentul anului 2022. Facem asta dintr-un sentiment de familiaritate. Din nou, gândește-te la timpul în care se amortizează prețul unei case din banii de chirie -și asta fără să iei în calcul uzura. Nu vrem să înțelegi că imobiliarele sunt o piață greșită pentru investiții -doar că presupun un efort și un anumit grad de conectare la piață. Ok, păi n-am nevoie de un nivel similar de cercetare și atenție când vorbim de acțiuni, de exemplu? Ba da, doar că randamentul mediu este de multe ori mai mare, asumând că vei vedea o anumită volatilitate în portofoliul tău. Oricum, dacă îți place piața imobiliară, nu uita că la Bursa de Valori București avem cel puțin 4 emitenți cu expunere pe imobiliare, One United (ONE), Impact SĂ (IMP), Star Residence Invest (REIT) și Meta Estate Trust (MET), plus alte vehicule investiționale de diverse tipuri iar în străinătate numărul acestora este de ordinul sutelor.

În cazurile de mai sus, baza citadelei devine prea solidă, compusă din depozite, instrumente cu risc scăzut, mijlocul este firav sau lipsește, iar meterezele (activele alternative sub forma de dețineri imobiliare) devin supra-dimensionate. Practic, fie vei avea un randament prea mic, fie îți asumi un risc mai mare decât ar fi necesar, de exemplu în cazul în care lichiditățile sunt insuficiente și devii nevoit să vinzi direct active mai puțin lichide și care au costuri de întreținere relativ mari cum sunt imobilele deținute direct. După cum ziceam mai sus: acoperișul nu stă în aer și nici direct pe fundație.

Concluzionând, am spune că este bine să ai expunere pe cât mai multe categorii de active, începând să crești gradual către cele cu volatilitate și potențial de profit mai mare:

• începi cu rezerva de urgență (depozite, titluri de stat pe termen scurt)
• continui cu asigurări pentru oamenii și lucrurile importante din viața ta
• urmează acțiuni și obligațiuni (inclusiv titluri de stat pe termene mai lungi), fie direct, fie sub forma unor ETF-uri, fonduri de investiții sau pensie.
• iar pentru componenta ta de risc mai mare, poți intra și în plasamente alternative, cum ar fi mărfuri fungibile, instrumente derivate, obiecte de colecție (timbre, monede, etc.), investiții imobiliare directe sau chiar active controversate cum ar fi cripto-activele;
• componenta de investiții în marjă pe oricare dintre cele de mai sus (fie că discutăm de contracte derivate, fie de investiții imobiliare finanțate prin credite) trebuie să fie la final iar ponderea ei în total trebuie să fie suficient de mică pentru că o scădere abruptă de valoare să nu destabilizeze întreaga citadelă.