TeraPlast Bistrița(TRP), profilul companiei

Domeniu de activitate: producția de mase plastice| Inclus în BET-TRN

Dacă ai un comentariu, o opinie sau vrei să adresezi o întrebare acestui emitent, folosește formularul de la finalul profilului. Vom reveni public cu răspunsul companiei la întrebarea ta.

Rezumat:

• TeraPlast, singura companie industrială din structura indicelui BET al Bursei de Valori București (BVB), este un jucător major pe piața țevilor și pieselor conexe din materiale plastice utilizate pentru instalații de apă, canalizare, gaze naturale și a beneficiat în ultimii ani de creșterea infrastructurii prin programe cu finanțare europeană și guvernamentală.
• Compania a făcut în 2024 câțiva pași îndrăzneți pentru extinderea la nivel regional prin achiziția unor firme cu activități în Austria, Ungaria, Croația și Republica Moldova (trecând astfel la statutul de multinațională românească) și vizează în 2025 depășirea cifrei de afaceri de 1 miliard de lei.
• Omul de afaceri Dorel Goia deține direct 46,8% din acțiunile companiei, dar controlează în total 51,5% din capital, dacă adăugăm și deținerile altor două firme listate la BVB la care este majoritar. Cu o cotă de 12%, fondul de pensii NN este al doilea acționar ca importanță. 
• Compania a fost foarte activă după 2020 în a face investiții noi pentru creșterea capacității de fabricație, diversificarea gamei de produse și intrarea pe un nou segment – ambalajele flexibile (saci, sacoșe, folii etc). Pe de altă parte, a întâmpinat impedimente care i-au erodat în mod semnificativ profitabilitatea, pe un fond al creșterii gradului de îndatorare.

Cea mai recentă imagine: În căutarea gloriei de altădată.

Rezultatele financiare preliminare pe 2024 consemnează primul an cu pierderi pentru TeraPlast după mai bine de zece ani profitabili. Grupul a obținut o creștere cu 34% a cifrei de afaceri, ajungând la aproape 900 milioane lei, în principal pe baza adăugării de noi firme achiziționate din țările din jur. 

Expansiunea nu a fost însă aducătoare de profit – cel puțin deocamdată –, grupul înregistrând o pierdere surprinzătoare de aproape 20 milioane lei. Rezultatele acestea vin după ce, la finalul primelor trei trimestre din 2024, compania a anunțat că nu mai are șanse să își realizeze bugetul ce prevedea un profit net de 10 milioane lei și transmitea oficial că se îndreaptă către o pierdere anuală de 14 milioane lei. Iată însă că rezultatul final a fost mai nefavorabil de atât.

Nici 2025 nu este lipsit de provocări, grupul bugetând o cifră de afaceri de puțin peste un miliard de lei și un profit net aproape simbolic de 5 milioane lei, cu o marjă de doar 0,5%. Cauzele țin de decizia TeraPlast, luată în perioada în care se afla pe val, de a miza pe o nouă strategie – fără rezultate, deocamdată. 

În 2021, cu bani suficienți pentru noi investiții și cu motorul vânzărilor de țevi, fitinguri și alte produse de instalații bine turat (50% creștere valorică față de 2020), TeraPlast era pe val și avea ambiții mari, deși tocmai renunțase la circa 60% din business – ponderea diviziei de materiale din oțel în anul anterior. 

Obiectivul declarat era ca în doi ani să ajungă la o cifră de afaceri de 1 miliard de lei și la EBITDA (profitul operațional) de 130 de milioane de lei, adică să revină oarecum la rezultatele din 2020, obținute atunci împreună cu divizia steel. 

Din nefericire, compania nu a reușit să atingă ținta dorită până în 2024, când EBITDA s-a ridicat la 52 de milioane de lei. Rezultă astfel o marjă EBITDA de doar 5,8%, mai puțin de jumătate față de cea de 12,1% din 2021 sau cea de 13,7% din 2020. 

Acest nivel al marjei EBITDA aduce TeraPlast în aceeași clasă cu companiile din sectorul de distribuție care, prinse între producători și retaileri, se străduie pentru fiecare zecimală a indicatorului de rentabilitate. Spre exemplu, Aquila, unul din liderii distribuției de bunuri de larg consum, companie inclusă în indicele BET, a avut o marjă EBITDA de 6,16% în 2023 și 6% în 2024.

Revenind la planul strategic din 2021, pentru că el influențează în mod fundamental rezultatele și măsurile companiei din prezent, acesta urmărea trei direcții de creștere. Prima era dezvoltarea majoră a capacității de fabricație pentru produsele destinate infrastructurii de apă, irigații, canal, telecom și gaze. Compania estima că programele cu finanțare europeană (Planul Național de Redresare și Reziliență) și guvernamentală (Anghel Saligny) vor alimenta o cerere viitoare consistentă.

Al doilea pilon al creșterii era efectuarea a minimum două achiziții, iar al treilea – poate cel mai important – presupunea intrarea în forță pe sectorul ambalajelor flexibile. TeraPlast observase că piața ambalajelor, în valoare anuală de circa 250- 300 de milioane de euro, era foarte fragmentată, fără niciun jucător important, jumătate fiind reprezentată de importuri. Conducerea era încrezătoare că va putea cu ușurință să replice succesul repurtat cu divizia de materiale de construcții din oțel, de data aceasta în domeniul ambalajelor. 

Socoteala de acasă nu s-a potrivit însă cu cea din târg, pentru că TeraPlast nu a reușit să realizeze obiectivele mari din buget și, parțial, nici planul strategic, în fiecare dintre anii următori. 

Compania s-a ținut însă de planul de investiții și a crescut și diversificat capacitățile de producție pe zona de instalații și reciclare PVC, dar conjunctura i-a fost potrivnică. Fie finanțările pentru lucrările de infrastructură au venit în salturi (PNRR-ul mult așteptat nu s-a prea realizat), fie aprovizionarea cu materii prime a ridicat probleme de la o extremă la alta. 

Mai concret, după izbucnirea războiului din Ucraina, prețul polimerilor utilizați a crescut vertiginos, iar compania nu a reușit să transfere toată creșterea către clienți, în detrimentul propriei sale marje comerciale și a rentabilității. Anul următor, prețul materiilor prime a luat-o în direcția opusă, dar mai abitir de data aceasta, posibil ca urmare a intrării pe piața europeană a unor cantități masive de polimeri de origine rusească la preț de dumping, „sub acoperirea” că provin din Serbia sau Turcia. Sub presiunea concurenței aprovizionate mai ieftin, TeraPlast a redus ca și ceilalți prețurile de vânzare, obținând o cifră de afaceri mai mică la aproximativ aceeași cantitate vândută.

Bistrițenii și-au păstrat la nivel comercial o marjă mai bună decât în anul anterior, dar au consumat-o pe creșteri de salarii, cheltuieli mai mari cu energia, amortizarea investițiilor și dobânzi mai ridicate, afectând profitabilitatea. Cam același trend a continuat și în 2024, dar cantitățile vândute au fost mai mari, iar scăderea prețurilor din piață s-a dovedit ceva mai lină.

Capitolul achiziții din planul strategic s-a materializat, dar cu ceva întârziere, oarecum firesc, ținând cont de conjunctură și de durata negocierilor. Principala achiziție care contează în rezultatele din 2024 a fost cea a grupului cu acționariat austriac Wolfgang Freiler (cu două fabrici în Ungaria și o divizie consacrată de distribuție europeană cu sediul în Austria). TeraPlast a cumpărat Wolfgang Freiler pentru 16,5 milioane de euro. La nivelul lui 2022, compania realiza vânzări de 31 de milioane de euro și EBITDA de 4 milioane de euro. Societatea a fost consolidată în rezultatele TeraPlast începând cu al doilea trimestru din 2024. Dar, afectată de scăderea economiei germane și a piețelor din jur, a adus la nivel de grup costuri mai mari și vânzări mai mici decât se anticipa. 

TeraPlast a mai cumpărat pe final de 2023 și 51% din Palplast Moldova pentru 1,8 milioane de euro, suma incluzând și investiții noi. Aceasta este însă o firmă mică, cu impact nesemnificativ, care ar putea adăuga circa 15 milioane de lei la cifra anuală a grupului. 

O achiziție mai importantă realizată pe final de 2024 și care din acest motiv nu se regăsește în rezultatele anuale consolidate este cea a Optiplast, al treilea cel mai mare producător de ambalaje flexibile din Croația. În 2023, acesta a avut o cifră de afaceri de 10 milioane de euro și EBITDA de circa 2 milioane de euro. TeraPlast a plătit circa 9,5 milioane euro pentru 70% din acțiunile producătorului croat, iar achiziția ar trebui să aducă o creștere mai accentuată pe segmentul de ambalaje flexibile, a cărui dezvoltare s-a îndepărtat cel mai mult de planul strategic inițial.

Așteptările erau ca, în scurt timp după lansarea din 2021, segmentul de ambalaje flexibile să devină vedeta grupului și să ia locul fostei divizii steel, ca venituri și profitabilitate. Startul producției a fost mai anevoios, iar crearea portofoliului de clienți s-a dovedit mult mai dificilă și mai lentă decât s-a anticipat. De asemenea, costurile cu operarea utilajelor sunt prea mari în raport cu vânzările. Divizia de ambalaje generează însă puțin peste 10% din veniturile grupului și aduce pierderi anuale de câteva milioane de euro, afectând performanța ansamblului. 

MODEL DE AFACERI: Ce face, mai exact, TeraPlast?

Grupul TeraPlast este compus din patru segmente sau linii de business: instalații, granule, ferestre și ambalaje flexibile. Principala activitate a companiei este producția de țevi, piese conexe și fitinguri pentru instalații, care a fost diversificată continuu și semnificativ de-a lungul timpului.

TeraPlast folosește principalele categorii de materiale plastice – PVC, polietilenă și polipropilenă – și, în funcție de caracteristicile fiecăreia, produce tubulatură și elemente cu utilizare specifică, respectiv pentru aducțiuni de apă, rețele de gaze, canalizări interioare și exterioare, irigații, drenajul apelor pluviale, țevi de protecție pentru rețelele telecom, fitinguri sau cămine de apă și rezervoare.

Grosul vânzărilor diviziei instalații vine dinspre constructorii de infrastructură (apă, gaze, canalizări) – de altfel, compania se declară lider de piață pe acest segment. TeraPlast acoperă toată țara prin centre de distribuție proprii și prin distribuitori parteneri și deservește și piața construcțiilor civile – rezidențiale, industriale, birouri, retail – care generează circa un sfert din vânzările diviziei, ponderea variind în funcție de mersul pieței.

Segmentul instalații aduce aproximativ 70% din veniturile totale ale TeraPlast și are o pondere mai extinsă în ceea ce privește rentabilitatea de ansamblu, reprezentând baza constantă de profit care, în ultimii ani, a susținut celelalte divizii cu rezultate mai slabe. În 2024, în acest segment de business au fost incluse și nou-achiziționatele Palplast Moldova și Wolfgang Freiler. 

Instalațiile funcționează în strânsă legătură cu segmentul de producție de granule PVC, cele două linii de business formând împreună nucleul clasic, tradițional al grupului, care cumulează circa 85% din venituri. Granulele sunt folosite pentru protecția cablurilor electrice și izolația cablurilor auto, divizia având o evoluție fluctuantă în ultimii ani. După rezultate record în 2021, când a înregistrat venituri de 148 de milioane de lei și un profit net de aproape 20 de milioane de lei, mai mult de jumătate din vânzările valorice ale liniei de business s-au evaporat în 2023, dar se observă o revenire în 2024. Chiar și la minimul din 2023, totuși divizia a reușit să aducă un profit net de 1,6 milioane de lei și are meritul că, din perspectivă istorică, s-a susținut singură în orice conjunctură, oricât de nefavorabilă.

În cadrul celor două divizii care formează nucleul grupului este inclusă și activitatea de reciclare a PVC-ului rigid, în special a celui rezultat din profile de tâmplărie scoase din uz, țevi sau din alte deșeuri. Astfel, diviziile de instalații și granule încorporează în produsele lor materia primă reciclată furnizată de TeraPlast Recycling, subsidiara de profil deținută în proporție de 100% de grup. Demarată în 2017 și extinsă pe parcurs, firma de reciclare PVC declară că este cea mai mare de acest tip din România și în primele zece din Europa, având o capacitate de procesare de peste 30.000 de tone pe an.

Diviza de ferestre (și uși) este cea mai mică, cu o medie a vânzărilor anuale cuprinsă între 45 și 50 de milioane de lei, însă cu pierderi constante de 1-2 milioane lei pe an. Activitatea acesteia se desfășoară printr-o firmă distinctă – TeraGlass, deținută 100% de TeraPlast, care operează o fabrică situată în Bistrița, într-o locație diferită de parcul industrial al companiei-mamă. TeraGlass produce in-house geamul termoizolant și cumpără profile de tâmplărie PVC și aluminiu și alte accesorii, pe care le îmbină și oferă produsul finit – ferestre, uși sau, mai nou, uși de garaj și pereți cortină.

TeraGlass s-a axat încă de la începuturile sale (2011) pe exporturi. A devenit însă captivă magazinelor de bricolaj – în general, acestea oferă condiții comerciale nefavorabile –, cărora le vindea aproape toată producția. În ultimii ani, motivată și de scăderea vânzărilor pe piețele vestice, TeraGlass a vizat mai mult construcțiile rezidențiale din România, obținând o profitabilitate ceva mai bună, dar fără vreo schimbare semnificativă. 

După vânzarea de către TeraPlast în anul 2020 a diviziei care se ocupa cu producția de profile de tâmplărie PVC, care furniza o mare parte din subansamblele folosite de TeraGlass, „ruptura” de compania-mamă pare și mai mare, iar vânzarea subsidiarei poate reprezenta o opțiune. 

Linia de business, în care conducerea TeraPlast și-a pus mari speranțe pentru viitor – la nivel declarativ – este cea a producției de ambalaje flexibile, lansată în 2021 (după vânzarea integrală a diviziei steel). Aceasta a crescut relativ constant, deși sub așteptări, veniturile depășind pragul de 110 de milioane de lei în 2024.

Segmentul de ambalaje flexibile este alcătuit, la rândul său, din trei tipuri de activități și produse: ambalaje biodegradabile produse într-o fabrică nouă (pornită în decembrie 2021 și care a costat 12 milioane de euro), ambalaje din polietilenă pentru uz industrial, precum și fabrica de folie de împachetare stretch. Aceasta din urmă a fost lansată la începutul lui 2024 și operează două linii de fabricație de folie de polietilenă, cu o capacitate de 14.000 de tone pe an, adică aproximativ jumătate din consumul pieței românești. Fabrica a costat circa 18 milioane de euro, suma incluzând un ajutor de stat de 5 milioane de euro. Din noiembrie 2024, divizia înglobează și activitatea Optiplast din Croația, achiziționată în proporție de 70% de TeraPlast.

Până la finalul lui 2024, segmentul reprezenta principala sursă de pierderi. În anii 2022-2023, acestea au fost de circa 15 milioane de lei, la vânzări de 40-45 de milioane de lei. Dublarea veniturilor din 2024 pe acest segment vine ca urmare a succesului repurtat cu folia stretch, dar profitabilitatea pare de neatins prea curând.

LECȚIILE TRECUTULUI:

TeraPlast clamează o istorie de aproape 130 de ani, cu rădăcini „plantate” în 1896, când un meșter sas a pornit un atelier de plăci ceramice la Bistrița. Acesta s-a dezvoltat ulterior într-o fabrică de sobe de teracotă și chiar a devenit societate pe acțiuni cu „ștaif”, aflată în proprietatea mai multor familii de notabilități locale de sorginte evreiască. Fabrica a fost naționalizată de regimul comunist în 1948 și integrată într-o întreprindere de materiale de construcții de stat (IMC Bistrița).

După 1990, secția de teracotă și cea de mase plastice s-au desprins și au format societatea de stat TeraPlast (de la teracotă și plastic), iar salariații au reușit să o preia în 1994-1995 prin metoda de privatizare MEBO. Ironia face că, în 2021, la aniversarea de 125 ani, compania nu mai avea nicio legătură cu activitatea istorică inițială. În urma unui proces de restructurare din 2011 vânduse fabrica de teracotă, dorind să se concentreze pe produsele de instalații. Chiar dacă, un an mai târziu, TeraPlast a reintrat în posesia activului vândut (pe motiv de neachitare de către cumpărător a prețului în rate), compania nu a mai repornit producția, iar clădirile în care se producea teracota au fost complet dărâmate prin anii 2017-2018, conform presei locale.

Figura emblematică a companiei în anii ’90 și 2000 a fost directorul general Emanoil Viciu, care a participat la privatizare și care a continuat să cumpere pachete de acțiuni, devenind astfel principalul acționar al firmei. El a inițiat niște mișcări spectaculoase pentru epoca respectivă, care au impulsionat puternic societatea într-un deceniu cunoscut mai mult pentru închiderea fabricilor românești decât pentru dezvoltarea lor.

Viciu a mers inițial pe linia parteneriatelor cu jucători mai puternici pentru a avea acces la tehnologie și piață de desfacere. Primul a fost realizarea încă din 1992 a unei societăți mixte cu Gemenc Plast (GP) din Ungaria, care ulterior a devenit acționar al firmei românești. Chiar dacă TeraPlast i-a depășit în câțiva ani pe vecini ca anvergură și tehnologii, legăturile s-au păstrat multă vreme, iar bistrițenii s-au numit TeraPlast GP până undeva la începutul anilor 2000. Ungurii, rebotezați Marley Magyarorszag, după ce au fost achiziționați succesiv de firme occidentale, aveau 9,2% din TeraPlast înainte de listarea din 2008 pe BVB și au ieșit din acționariat tocmai în mai 2020, în plină pandemie, când au vândut destul de neavantajos pachetul de 8% pe care îl mai dețineau: cu 0,28 lei pe acțiune, adică de trei ori mai puțin decât ar fi putut obține un an mai târziu.

Revenind la anii ’90, TeraPlast a obținut în 1995 un plus consistent de capacitate și productivitate, după ce a achiziționat cu un credit de 2,5 milioane de dolari o fabrică existentă din Italia pe care a reasamblat-o la Bistrița. Cu noua facilitate a susținut exporturi și un contract important cu Siemens, derulat pe trei ani, datorită căruia a putut să își recupereze investiția.

În aceeași perioadă, un alt parteneriat de succes inițiat de Emanoil Viciu l-a reprezentat asocierea cu Rompetrol și francezii de la Socotub și Gaz de France (cu câte 25% fiecare) în realizarea la Bistrița a fabricii Politub de țevi de polietilenă pentru apă și gaze. Asocierea a fost un alt driver de creștere, aducând expunere pe noi piețe, acces la finanțare ieftină de la bănci occidentale și implementarea de tehnologii noi. Între timp, partenerii au ieșit pe rând din acționariatul Politub. TeraPlast a preluat integral compania în 2017, când a plătit către Socotub 2,5 milioane de euro pentru restul de 50%, iar activitatea Politub a fost integrată în TeraPlast.

La începutul anilor 2000, bistrițenii fac un pas major și în sectorul producției de profile și tâmplărie termoizolantă (profile și tâmplărie PVC, ferestre și uși din PVC și aluminiu ) și se extind cu o mică facilitate de producție la Brașov, ca să acopere mai bine țara.

Sunt ani de creștere consistentă, compania ajungând pe un vârf în 2008, an în care înregistrează un profit net de aproape 5 milioane de euro, obținut cu vânzări de circa 50 de milioane de euro.

Începând din 2006, în acționariatul companiei își face apariția omul de afaceri clujean Dorel Goia. După ce acesta și-a vândut participația din compania de cablu Astral Telecom, căuta afaceri în care să își plaseze lichiditățile. (Valoarea tranzacției prin care UPC a preluat Astral Telecom a fost estimată la 420 de milioane de dolari, cu precizarea că Dorel Goia deținea doar câteva procente din afacere.) Conform datelor oficiale, la sfârșitul lui 2007, clujeanul ajunsese la o deținere de 40,7% din acțiunile TeraPlast, iar Emanoil Viciu la 30,9%. După listarea prin majorare de capital, participațiile celor doi se reduc la 33%, respectiv la 20,5%. Ceilalți acționari mai importanți în 2007 erau SIF Banat Crișana (actualul Lion Capital) cu 13% și Gemenc Plast (Marley).

TeraPlast s-a listat la BVB la începutul lui 2008, beneficiind de o conjunctură favorabilă, cu câteva luni înainte de declanșarea crizei financiare globale. A avut loc atunci o majorare de capital în valoare de 14 milioane de euro pentru un plus de 20% din capital, operațiune care a evaluat societatea la peste 80 de milioane de euro. După degradarea generală a piețelor financiare determinată de criza din 2008-2009, societatea mai atinge aceeași capitalizare abia în 2017 (pentru o scurtă perioadă) și o depășește în 2019.

Banii de la listare au fost folosiți pentru mutarea tuturor activităților în noul parc industrial Sărățel, proiectat pe o suprafață de 20 de hectare, pentru dezvoltarea de noi capacități de fabricație (diverse produse de instalații), precum și pentru producția de panouri metalice cu spumă poliuretanică.

Perioada de după listare se suprapune însă cu criza economică generală, iar rezultatele sunt mult afectate de scăderea pieței construcțiilor. Un moment de notat l-a reprezentat numirea lui Ștefan Bucătaru (în mai 2011) în funcția de director general. Tot atunci, Viciu îi cedează acestuia și poziția de președinte al Consiliului de Administrație, ultima pe care o mai păstrase în cadrul conducerii, după listare. Bucătaru – fost director de investiții la fondul de private equity Global Finance – era un nume consacrat în business la vremea aceea și era adus cu rolul de a restructura operațional și financiar compania. După un mandat scurt (de doar un an și jumătate), dar aparent intens, el pleacă prin demisie, fiind înlocuit la începutul lui 2013 de Traian Simion, fostul director general la Albalact (ca o coincidență, tot pentru mai puțin de doi ani). În 2013, posibil și ca urmare măsurilor din anii anteriori, compania revine pe profit, după trei ani de pierderi.

Este o perioadă în care Emanoil Viciu își lichidează treptat deținerea, în timp ce Dorel Goia își întărește controlul. În martie 2014, el cumpără integral pachetul de 11,34% din capital de la SIF Banat Crișana pentru 1,4 milioane de euro, într-o tranzacție ce evalua întreaga companie la doar 13 milioane de euro, chiar dacă plătise atunci cu 10% peste cotația din piață. Cu ce mai acumulase treptat de pe bursă, Goia ajunge să dețină 46,7% din capital. Din toamna aceluiași an, el preia și poziția de președinte al Consiliului de Administrație, pe care o păstrează neîntrerupt până în prezent.

După stabilizarea din 2013-2014, businessul bistrițean cunoaște un reviriment important în anii 2015-2016, când ajunge la un profit net anual de 8-9 milioane de euro și o cifră de afaceri de aproape 90 milioane de euro, adică la o rată a profitului net de circa 10%. Rezultatele au fost propulsate de o piață favorabilă a construcțiilor care a antrenat cererea pentru țevile și fitingurile produse de TeraPlast, precum și de succesul în creștere pe zona de panouri termoizolante și structuri metalice zincate.

Pe acest din urmă segment de business, TeraPlast va înregistra o creștere accelerată în anii următori, schimbând complet structura grupului. În 2007, înainte de listare, bistrițenii transformaseră subsidiara Plastistem, ramura de comerț a grupului, în producător de panouri sandwich, la care au adăugat și fabricația de structuri zincate în 2013. Compania-mamă cumpără treptat până la 98% din acțiunile Plastistem și, în 2017, îi schimbă numele în TeraSteel. 

Până atunci, creșterea pe această zonă de produse metalice, deși continuă, nu a fost foarte spectaculoasă. În acel an compania estima că este lider pe piața românească cu o cotă de 20-25%, pe fiecare din cele două grupe de produse pe bază de oțel.

Tot la nivelul anului 2017, după ce în toamnă demarează producția la o fabrică de panouri din Serbia (cumpărată cu 4,3 milioane euro, la preț de lichidare), TeraSteel reușește să atingă același nivel de vânzări și EBITDA cu nucleul de business tradițional al grupului TeraPlast – adică diviziile de instalații și granule, luate la un loc. Ce-i drept, performanța se petrece într-un an total nefavorabil pentru instalații.

Perioada 2018-2020 este una de glorie – performanțe notabile obțin atât diviziile clasice, cât și divizia steel, formată din TeraSteel și nou-venitul producător de țiglă metalică Wetterbest, achiziționat în etape între 2017 și 2018.

Prin adăugarea acestuia din urmă, a noii activități de reciclare PVC, precum și prin achiziția restului de 50% din Politub de la partenerul francez (toate acestea pe fondul unei evoluții generale favorabile), grupul TeraPlast face un salt colosal și aproape că își dublează cifra de afaceri, de la 91 milioane euro în 2017 la 173 milioane euro în 2018.

Creșterea continuă este susținută de expansiunea diviziei steel pe segmentul de panouri (în țară și în Balcanii de Vest) și pe cel al țiglei metalice. Anul pandemic 2020 – foarte bun pentru sectorul construcțiilor, pe toate segmentele sale – a fost foarte rentabil și pentru divizia de instalații, a cărei profitabilitate crește atunci mult mai rapid decât sporirea vânzărilor.

Grupul depășește pentru prima oară miliardul de lei ca venituri totale (mai exact 1,1 miliarde de lei, echivalentul a circa 227 de milioane de euro), iar compania decretează 2020 cel mai bun an din istoria sa.

Pe fondul de creștere, anunțul de vânzare a diviziei steel în vara lui 2020 a luat toată lumea prin surprindere. Prețul de vânzare era mai mare decât toată capitalizarea companiei – ce-i drept pe o bursă afectată de pandemie –, însă divizia steel devenise vedeta grupului, întrucât aducea 60% din venituri și profituri și se înscria în continuare pe un trend pozitiv. De ce ai reduce la jumătate un grup aflat la apogeu? Și de ce să vrei să o iei din nou de la capăt ?

O explicație ar putea reieși dintr-o analiză a profilului omului de afaceri Dorel Goia, principalul acționar și decident de la TeraPlast. Aparent, pentru acesta, succesul în afaceri nu s-a măsurat prin profitul adus de firmele sale, ci prin valoarea obținută la vânzarea lor. Goia are o panoplie bogată de achiziții (chiar și minoritare) urmate de exit-uri de succes, precum tranzacția Astral-UPC, vânzarea producătorului de mezeluri Maestro către Caroli Foods (2006), vânzarea acțiunilor Rombat către Metair (2012), vânzarea clădirii de birouri Maestro (2018). Din această perspectivă, tranzacția cu divizia steel a marcat un nou succes personal major. 

Astfel, cel mai recent dintre anii de glorie ai companiei cu sediul la Bistrița a fost 2021, când grupul de firme deja extins pe atunci în afara țării a consemnat vânzarea diviziei de materiale de construcții din oțel către multinaționala Kingspan într-o tranzacție de aproape 375 de milioane de lei (echivalentul a 77 de milioane de euro).

TeraPlast a vândut atunci subsidiara TeraSteel, care producea panouri termoizolante tip sandwich și structuri metalice zincate la fabricile din Bistrița și Serbia, precum și producătorul de țigle metalice Wetterbest cu baza la Băicoi, ambii aflați pe un trend puternic ascendent în anii premergători tranzacției. 

Banii încasați au fost dirijați parțial către investiții pentru creșterea capacității de producție în sectorul tradițional de țevi și piese conexe, precum și pentru intrarea într-un nou domeniu, cel al fabricării de ambalaje flexibile (saci, sacoșe, folii, etc). O altă parte mai consistentă a fost alocată către acționari prin plata unui dividend special. Toți acționarii au împărțit atunci circa 46 de milioane euro, ceea ce a reprezentat o surpriză plăcută inclusiv pentru investitorii de la bursă. Dividendul special a antrenat puternic interesul pentru titlurile producătorului din nordul țării, aflate până în acel moment într-un relativ con de umbră. 

Majorarea de capital, ce a avut ca scop finanțarea investițiilor, s-a transpus atunci și în acordarea unei acțiuni gratuite la patru titluri deținute. Acțiunile cu simbolul TRP au oferit în 2021 cel mai mare randament din indicele BET – 181%, cotația crescând de la circa 0,35 lei/ acțiune în ianuarie la aproape 1 leu în decembrie.

Din punct de vedere operațional, la nivel de grup, anul de vârf a fost 2020, ultimul în formulă completă, cu un profit net de 16 milioane de euro (dublu față de 2019). Peste 60% din câștig a fost generat de divizia de produse metalice (subsidiarele TeraSteel și Wetterbest). Diviziile tradiționale de mase plastice – care urmau să rămână în structura TeraPlast – au obținut un profit istoric de 8,6 milioane de euro, un an mai târziu, în 2021, în creștere cu peste 40% față de performanța lor anterioară.

 Cu încrederea generată de această perioadă bună, compania s-a lansat în investiții masive pe zona de instalații și ambalaje flexibile, precum și în achiziții de companii străine, urmărind să devină un jucător cu anvergură regională și cu acces la piețele vestice.

De atunci însă, contrar așteptărilor generale, rezultatele financiare au scăzut continuu și abrupt. Profitul s-a redus la 3 milioane de euro în 2022, apoi aproape la zero în 2023, iar în 2024 grupul a înregistrat o pierdere de aproape 4 milioane de euro, în ciuda creșterii cifrei de afaceri, fiind aparent afectat de rezultatele nefavorabile ale uneia dintre companiile achiziționate și de lipsa rentabilității pe zona ambalajelor flexibile.

PUNCTE SLABE ȘI AMENINȚĂRI:

Principalul punct slab este contra-performanța de pe segmentul ambalajelor flexibile, unde grupul nu reușește să obțină un loc important pe piață și are costuri de operare mult peste ce obține din vânzarea produselor.

Abordarea pieței de ambalaje s-a dovedit cel puțin pentru moment neinspirată, cel puțin pe partea de ambalaje destinate retailului. TeraPlast a acționat de parcă tot ce trebuia să facă era să fabrice produse de calitate la preț competitiv, presupunând că rețelele de desfacere le vor prelua cu entuziasm marfa, iar concurența se va da spășită la o parte.

Intrarea pe piață s-a dovedit foarte anevoioasă, necesitând teste, livrări limitate, vânzări obținute după participarea la licitații de achiziție, organizate cu o frecvență redusă. Toate acestea au dus la utilizarea ineficientă a liniilor de producție ultramoderne, concepute să aibă un randament bun într-un flux continuu al producției, la un volum ridicat.

Pe de altă parte, pentru a-și găsi un loc în piață, compania a fost nevoită să ofere prețuri cât mai atractive clientelei, în detrimentul rentabilității sale.

După patru ani de activitate, în loc să fie vedeta TeraPlast, segmentul de ambalaje pare să fie aventura grupului. În contrapondere, ar fi de menționat doi factori care ar putea schimba situația: succesul inițial repurtat cu foliile stretch pe zona de clienți industriali, precum și achiziția Optiplast, o firmă cu experiență și acces la mai multe piețe. Fondatorul acesteia a păstrat 30% din acțiuni și, după o experiență de peste 30 de ani în domeniu, ar putea fi o sursă bună de know-how și pentru operațiunile românești ale bistrițenilor.

Pe zona produselor de instalații – nucleul de business al TeraPlast –, lucrările de infrastructură finanțate de stat generează grosul cererii. În contextul unui deficit bugetar crescut există riscul ca lucrările de apă-gaze-canal să beneficieze de fonduri mai scăzute, afectând piața de țevi și piese conexe.

Investițiile masive derulate în ultimii ani, precum și achizițiile de companii au venit la pachet cu cealaltă fațetă a monedei – sporirea semnificativă a îndatorării, un aspect riscant mai ales într-o perioadă cu dobânzi ridicate. Astfel, indicatorul datorii nete/ EBITDA a crescut de la 1,9 în 2021 la 5,3 la finalul lui 2024. Înrăutățirea indicatorului a fost determinată și de erodarea EBITDA. 

De altfel, finanțarea dezvoltării a fost susținută printr-o majorare de capital în valoare de 20 de milioane euro, pe care acționarii au făcut-o în vara lui 2024. 

În noiembrie 2024, compania a plătit prima tranșă de aproape 7 milioane de euro pentru 70% din Optiplast Croația, iar în decembrie a anunțat achiziția tot cu 7 milioane de euro a unor active de producție din Ungaria, ceea ce pune presiune și mai mare pe resursele financiare.

În același registru, datoriile crescute au generat și un cost financiar ridicat: cheltuielile nete cu dobânzile au ajuns la 13,6 milioane de lei în primele nouă din 2024, față de 1,6 milioane de lei pe tot anul 2021, cu un impact negativ semnificativ asupra profitabilității.

În ceea ce privește achizițiile, companiile preluate nu aduc un succes imediat. Fabrica din Moldova a mers bine, însă are o dimensiune prea mică pentru a conta în ansamblu. În schimb, Wolfgang Freiler – compania austriacă cu fabrici în Ungaria – a avut vânzări mai mici și o profitabilitate mai scăzută, fiind afectată de o piață general nefavorabilă în centrul Europei, principala destinație a produselor sale.

PUNCTE FORTE ȘI OPORTUNITĂȚI:

Principalul punct forte câștigat de companie în ultimii ani este capacitatea sa de producție crescută și diversificată, în cadrul parcului industrial de lângă Bistrița, mai ales pe zona de țevi și alte produse pentru instalații, dar și pe partea de ambalaje flexibile. 

În ansamblu, TeraPlast domină piața românească de țevi și accesorii pentru lucrări de infrastructură, iar prin achizițiile de firme externe și-a dezvoltat noi căi de expansiune. Una dintre sinergiile urmărite prin achiziția entităților din Ungaria și Moldova este introducerea în sistemul lor de distribuție a țevilor cu diametru mare produse la Bistrița, al căror cost de transport se justifică economic pe distanțe mai mari, spre deosebire de celelalte produse de acest gen.

Totodată, TeraPlast este unul dintre câștigătorii direcți ai aderării complete la spațiul Schengen. Astfel, camioanele încărcate la Bistrița cu livrări către Europa Centrală urmează să nu mai piardă timp (și deci bani pentru TeraPlast) în vama României cu Ungaria.

Tot pe plan extern, odată cu revenirea lui Trump la Casa Albă și cu posibila pace care se prefigurează în Ucraina, o oportunitate majoră ar putea să o constituie refacerea infrastructurii din țara vecină, poziționarea fabricilor la Bistrița și în Republica Moldova fiind avantajoasă din acest punct de vedere. 

Ultima actualizare: 03.03.2025. Autor: Horia Gălățeanu, colaborator extern (Creative Mediaroom)

Surse: BVB, rapoartele și comunicatele companiilor TeraPlast, Magazin Universal Maramureș, LCS Imobiliar, emisiuni Feel the Markets, Arhivele Bistriței – Istoria economică a Bistriței (ed. Presa Universitară Clujeană 2019), Prospect de Ofertă Publică Inițială TeraPlast (martie 2008), gazetadebistrita.ro, timponline.ro, bistritabusiness.ro. , fereastra.ro, profit.ro, zi-de-zi.ro