Digi Communications – profilul companiei. 

Domeniu: Comunicații | Inclus în BET-TRN

Dacă ai un comentariu, o opinie sau vrei să adresezi o întrebare acestui emitent, folosește formularul de la finalul profilului. Vom reveni public cu răspunsul companiei la întrebarea ta.

Rezumat: 

• Principala piață a grupului este România, aceasta generând 60% din veniturile totale de aproape 1,7 miliarde de euro din 2023. În perspectivă însă, scenariul ca Digi să devină un operator de comunicații vest-european admininstrat din România nu e deloc exclus. Viteza cu care crește afacerea sa din Spania împreună cu inițiativele de lansare pe cai mari din Belgia și Portugalia reprezintă un argument. 
• Adeseori, despre industria în care activează Digi s-a spus că este „capital intensive”. Pe bună dreptate, dacă ținem cont de faptul că valoarea totală a cheltuielilor de capital cumulate de Digi în anii 2020-2023 s-a ridicat la peste 2 miliarde euro. 
• Digi s-a listat în 2017, după o ofertă publică în care mai mulți acționari – în principal, fondul de investiții Carpathian Cable Investments – vindeau aproximativ un sfert din companie cu peste 200 de milioane de euro, preponderent către investitori instituționali. 
• Fondatorul Zoltan Teszari, un personaj a cărui discreție dusă la extrem a dat naștere la o serie de mituri și legende urbane controla, la finalul anului trecut, toate acțiunile de clasă A, adică 60% din capitalul social al grupului. 

Cea mai recentă imagine: Investiții de mare viteză. 

Digi Communicatioins N.V. este o afacere telecom cu ambiții europene, având în 2023 venituri de aproximativ 1,7 miliarde euro, cu aproape 400 milioane euro mai mult decât în 2020 (asta pentru a ne face o idee despre ritmul de creștere din ultimii ani), după cum rezultă din cel mai recent raport anual. Rata profitului net este însă departe de a fi spectaculoasă – variază între 4% și 6% pe an – iar în 2023, aceasta s-a ridicat la 5,4%, dacă e să ducem rigurozitatea până la capăt. 

De menționat că ne referim la rata profitului net continuat, așa cum este denumită de companie, cea care nu ia în calcul câștigurile excepționale înregistrate, de exemplu, din vânzarea operațiunilor Digi Ungaria (2022), de pe urma căreia grupul a obținut circa 625 milioane euro. În acel an, profitul net s-a apropiat de 400 milioane euro (față de 62 milioane euro un an înainte și 92 milioane euro un an mai târziu).

Tot la un profit net excepțional ne așteptăm și în 2024, având în vedere că Digi a anunțat în aprilie un acord de vânzare a rețelei sale de fibră optică dintr-o anumită zonă a Spaniei pentru o sumă de până la 750 milioane euro.

În 2023, principala piață a fost România, aceasta generând 60% din venituri, depășind pentru prima oară miliardul de euro. Pe plan extern, după mai multe tatonări în Europa Centrală și de Est, Digi s-a concentrat exclusiv pe piața vestică, prin subsidiarele din Spania (38% din business) și din Italia, state care găzduiesc două dintre cele mai numeroase comunități de români din diaspora – un avantaj inițial important.

Iar, dacă ne uităm la viteza cu care avansează afacerea din Spania – apropo, în 2022, a reușit, ajutată și de piața românească, să compenseze minusul de venituri de aproape 200 milioane euro cu care a „plecat” Digi Ungaria  –, nu este imposibil ca ponderile să se inverseze în defavoarea țării de origine, o piață deja cucerită de Digi și cu o dinamică mai lentă.

Veniturile din Spania au crescut de aproape 2,5 ori între 2020 și 2023, atingând circa 650 de milioane euro anul trecut. De asemenea, harta Digi urmează să se extindă în Portugalia și Belgia, după ce investițiile în dezvoltarea rețelelor din aceste țări vor căpăta mai mult contur. De altfel, la început de august 2024, Digi a cumpărat Nowo Communications, al patrulea cel mai mare operator de telecomunicații mobile și fixe din Portugalia. 

Însă expansiunea accelerată vine cu un efort important atașat: plățile pentru cheltuielile de capital anuale (capital expenditures) s-au dublat până la 730 de milioane de euro, la nivel de grup, în intervalul anterior menționat.

Digi a investit masiv în ultimii ani în dezvoltarea sistemelor sale de comunicații, mai ales în Spania, România și Ungaria (înainte de vânzarea filialei locale), precum și în achiziții de frecvențe de transmisie în aceste țări și, mai nou, în Portugalia și Belgia.

Plățile consistente aferente acestei expansiuni continue și accelerate nu s-ar fi putut efectua și fără o creștere a împrumuturilor. Datoriile totale nete s-au ridicat la 2,36 miliarde de euro în 2023, în creștere cu 24% față de nivelul din 2020 (1,9 miliarde euro), iar dobânzile plătite anual au crescut la 60 milioane euro de la 45 milioane euro în aceeași perioadă. Desigur, a contat mult în finanțarea dezvoltării și suma semnificativă încasată din vânzarea Digi Ungaria în ianuarie 2022, din care 272 milioane euro s-au dus imediat într-o rambursare parțială a datoriei.

Poate nu e exagerat să presupunem că sursa de inspirație a lui Zoltan Teszari, discretul președinte al grupului Digi, ar fi putut fi însuși John C. Malone – acest veritabil „Cable Cowboy” care a dezvoltat și consolidat sectorul de cablu TV al Statelor Unite cu compania Tele-Communications Inc. (TCI) și care apoi s-a extins în media cu Liberty Media. 

Din perspectiva EBITDA, acestui indicator impus în lumea financiară chiar de Malone, Digi se poate lăuda cu un nivel consistent de aproape 600 milioane euro în 2023, reprezentând aproape 35% din venituri.

Revenind la imaginea de ansamblu, ca o concluzie de etapă, Digi ar putea deveni pe termen mediu un operator de comunicații cu afaceri preponderent occidentale, dar cu conducerea administrativă în România (făcând abstracție de personalitatea juridică olandeză) – o performanță pe care puține companii locale au reușit-o. 

MODEL DE AFACERI: Ce face, mai exact, Digi?

Compania furnizează patru  categorii principale de servicii: televiziune prin cablu și prin satelit (DTH – Direct To Home), internet fix, date și comunicații mobile și telefonie fixă. 

În ceea ce privește numărul conturilor de abonat pe tip de serviciu (revenue generating units – RGUs, în termeni de specialitate), acesta se apropia de 24 de milioane la finalul lui 2023, dintre care serviciile de telefonie mobilă contau cu 45%. În rest, aproape jumătate dintre conturi erau de televiziune și internet fix (cu ponderi aproape egale), telefonia fixă aflându-se în „minoritate” cu doar 1,3 milioane de conturi de abonat . De menționat că un singur client individual poate fi contabilizat cu unul sau mai multe conturi de abonat, în funcție de câte tipuri de servicii accesează.

De asemenea, Digi deține din 2021 și 2022 două licențe 5G în Portugalia și Belgia, state în care urmează să lanseze servicii de comunicații după ce își va pune la punct infrastructura. Pe lângă rețelele proprii, folosește și infrastructura terților – în Spania și Italia, de exemplu, oferă servicii de comunicații mobile în calitate de Mobile Virtual Network Operator (MVNO).  

Compania operează o gamă largă de posturi de televiziune și de radio proprii. A început cu conținut sportiv prin familia de programe TV „Digi Sport”, diversificându-și ulterior oferta cu canale de filme („Film NOW”), știri („DIGI 24”), documentare („DIGI World”) și muzică („Music Channel” sau „Hora TV”). Iar în portofoliul de posturi radio regăsim stații precum „Pro FM”, „Digi 24 FM” sau „Dance FM”. Pe lângă distribuirea propriului conținut, Digi retransmite peste 320 de programe ale altor furnizori (aproape 50) – cifre valabile, de asemenea, pentru finalul lui 2023.

LECȚIILE TRECUTULUI: 

Nu știm cât de mult a fost inspirat Teszari de geniul cablului TV american, John C. Malone, dar unele asemănări există în traiectoria companiei românești, mai ales în expansiunea continuă atât organică, cât și prin achiziția altor competitori. Până și în 2023, când piața e consolidată, Digi tot a mai găsit ceva de achiziționat în România, raportând achiziții de abonați în valoare de 3,4 milioane euro de la mici operatori.

GOOD TO KNOW. John C. Malone a pornit ca manager al TCI, o companie cu venituri de 9 milioane dolari, în 1973, la vârsta de 32 ani, fiind recompensat mai mult cu acțiuni, în detrimentul unui salariu fix la nivelul pieței. După câteva decenii de extindere constantă – presa americană i-a numărat nu mai puțin de 482 de achiziții doar până în 1989 – John Malone reușea în 1999 să își încununeze succesul prin vânzarea companiei către gigantul AT&T într-o tranzacție complexă de circa 48 de miliarde de dolari. 

Personalitate puternică dar controversată, poreclit de detractori Darth Vader sau Ginghis Han, Malone a postulat că doar dimensiunea extinsă a afacerii este cea care aduce eficiența operațională maximă în sectorul de cablu TV și a mizat masiv pe îndatorare pentru a obține creșterea accelerată pe care și-o dorea.

El susținea că afacerea de cablu TV, abia în formare în anii ’70, este precum cea imobiliară: necesită costuri fixe mari la început pentru instalarea rețelelor sau dobândirea lor prin achiziția altor concurenți, urmând apoi să obțină de la abonați venituri predictibile (și în creștere, pe măsura expansiunii) pe o perioadă îndelungată. 

Problema era că un astfel de business înregistra costuri mari cu amortizarea și deprecierea activelor, precum și cu plata dobânzilor, fiind mai mult pe pierdere și deci neatractiv pentru orice finanțare suplimentară. Malone argumenta că atâta vreme cât accesează constant resurse de cash, care după acoperirea costurilor operaționale, îi sunt suficiente să achite dobânzile și să mai și investească ceva în dezvoltare, finanțatorii nu au de ce să se îngrijoreze. 

Iar faptul că profitul net nu prea există constituie de fapt un avantaj fiscal și că, în loc să plătească impozit pe profit, mai bine plătește dobânzi pentru bani înmagazinați în noi rețele și în obținerea de noi abonați care, la rândul vor, produce cash excedentar operațional și, tot așa, într-un cerc virtuos al creșterii și deci al creerii de valoare pentru acționari. 

În demersul său dificil și transformator de a convinge Wall-Street-ul, John Malone este cel care a inventat conceptul și termenul mult uzitat azi de EBITDA – profitul obținut înainte de plata dobânzilor, taxelor, deprecierii și amortizării – adică a scos din profitul net toate elementele care dezavantajau perspectiva asupra modelului său de business. 

Considerat de admiratori un geniu al finanțelor și al structurării tranzacțiilor corporatiste, Malone a reușit să impună EBITDA ca un proxy pentru ceea ce conta pentru el cel mai mult și anume cash-flow-ul pozitiv obținut din operațiuni. Astăzi EBITDA este un indicator standard în industria telecom, deși nu este acceptat de normele contabile GAAP.

„Semințele” actualului grup Digi, al cărui portofoliu reunește de la servicii de cablu TV, internet, telefonie sau furnizare a energiei electrice până la programe proprii de televiziune și radio, erau sădite cu peste trei decenii în urmă. Pe atunci, mai mulți antreprenori locali – Teszari se număra printre ei – au pus bazele unui business de televiziune prin cablu în Brașov și Timișoara. Era o perioadă în care afacerile de profil se înmulțeau precum ciupercile după ploaie sau precum nevoile de divertisment ale românilor, după căderea regimului comunist.  

Istoria grupului Digi este strâns legată de personalitatea lui Zoltan Teszari, antreprenorul care poate candida cu lejeritate la titlul de cel mai discret om de afaceri din România. Presa l-a etichetat „miliardarul fără chip”, tocmai pentru că nu a mai fost văzut în public de peste două decenii. Una dintre rarele fotografii în care a fost surprins vreodată era făcută prin 2002, când revista Capital i-a decernat premiul „Speranța anului”. Iar discreția care îl caracterizează a dat naștere mai multor mituri și legende urbane. 

Foarte pe scurt, Teszari s-a născut în 1970 la Oradea, într-o familie de etnie maghiară și a câștigat primii bani încă înainte de 1989, aducând în țară produsele „prohibite” ale acelor ani – țigări străine și cafea. A practicat judo și a ajuns, se pare, chiar vicecampion european în 1990. 

Povestea oficială a companiei sună însă cam așa: mai mulți antreprenori locali, printre care se număra și Zoltan Teszari, au demarat afacerea de cablu TV prin 1992, când a fost fondată compania TVS Holding Brașov, care oferea servicii de televiziune în orașul de pe Tâmpa și în Timișoara. 

În 1996, ia naștere Romania Cable Systems (RCS), prin fuzionarea mai multor entități care activau în acest sector, controlate de fondator. Iar, un an mai târziu, apare Romania Data Systems (RDS) – în 2002 urma să devină cel mai mare furnizor de internet prin cablu, în termeni de venituri, după cum este consemnat în istoricul grupului.

În 1999, începe extinderea internațională cu un prim pas în Ungaria, din motive care putem presupune că țin de afinitatea etnică a fondatorului. În țara vecină, Digi a replicat unu la unu „modelul românesc”, în sensul că a dezvoltat o rețea de cablu TV – serviciu pe care nu îl va vinde, de exemplu, în piețele occidentale, abordate, după cum vom vedea, într-o etapă ulterioară. 

Între 1999 și 2006, sunt create mai multe subsidiare în Europa Centrală și de Est, însă operațiunile din state precum Croația, Serbia, Slovacia sau Cehia aveau să fie vândute între timp. De altfel, și operațiunile din Ungaria au fost preluate, de compania maghiară de tehnologie 4iG, printre acționarii căreia se află și cel mai bogat antreprenor din Ungaria, un apropiat al premierului Orban, conform Profit.ro.   

În 2003, odată cu liberalizarea pieței, începe să ofere servicii de telefonie fixă clienților companii și internaționali. Iar, din 2004, după interconectarea cu Telekom România – fostul Romtelecom –, a lansat servicii de telefonie destinate publicului larg. 

Ironia face că, 21 de ani mai târziu, West Network Invest, o companie deținută majoritar de Digi (RCS&RDS a trecut printr-un proces de rebranding în 2017 și 2018) și minoritar de grupul Clever Media (are, printre altele, postul „Prima TV” în portofoliu) anunța un acord pentru preluarea Telekom Romania Mobile Communications, tranzacția urmând să fie avizată de Consiliul Concurenței. În 2007, sunt lansate serviciile de telefonie mobilă sub brandul DIGI Mobil și începe dezvoltarea rețelelor 3G și 4G.  

Din 2008 și 2010, începe „cucerirea” vestului Europei, prin extinderea în țările cu cele mai mari comunități de români – Spania și Italia. Pentru început, Digi folosește infrastructura operatorilor concurenți. 

În primăvara lui 2017, Digi finalizează cu succes oferta publică inițială în urma căreia vinde puțin peste 25% din capitalul social pentru aproape un miliard de lei (echivalentul a peste 200 de milioane de euro) – un record pentru o companie privată românească la momentul respectiv. 

Cea mai recentă mișcare relevantă o reprezintă achiziția Nowo Communications, al patrulea cel mai mare operator de telefonie fixă și mobilă din Portugalia, într-o tranzacție de 150 de milioane de euro, anunțată la început de august 2024. Nowo are 400.000 de conturi unice pentru servicii fixe și mobile și deține licențe de comunicații în patru spectre de frecvență. 

La fel ca în cazul altor emitenți – MedLife și Purcari Wineries reprezintă două exemple în acest sens – logica IPO-ului a fost nevoia de exit a fondurilor de investiții aflate în acționariat. În cazul de față, era vorba despre Carpathian Cable Investments care oferea spre vânzare aproape tot pachetul de 20% din acțiunile pe care le deținea la Digi, conform prospectului de listare. Pe lângă Carpathian Cable Investments, pe lista vânzătorilor se mai regăseau Celest Limited, ING Bank, Yarden Mariuma (investitor american), familia politicianului Nicușor Schelean, Sirian Traian și însuși Zoltan Teszari. 

Titlurile Digi s-au apreciat cu aproape 40% de-a lungul lui 2023, marcând astfel a șaptea cea mai mare performanță a unei acțiuni din componența indicelui principal BET. De la începutul lui 2024, Digi avea un avans de aproape 55%, către jumătatea lunii octombrie.  

PUNCTE SLABE ȘI AMENINȚĂRI.  

Dacă e să privim afacerea Digi prin lupa lui John Malone, „profesorul emerit” din domeniu, indicatorii lui preferați – EBITDA și fluxul de numerar din operațiuni – au crescut cu 22% (fiecare în parte în perioada analizată de noi, 2020 – 2023.

Totuși, creșterea aceasta în patru ani nu pare cu nimic ieșită din comun, iar EBITDA chiar a scăzut ca procent din venituri, de la 37,1% în 2020 la 34,6% în 2023.

Un semnal de alarmă apare însă dacă comparăm aceste rezultate cu efortul investițional aparent supradimensionat pe care l-a făcut grupul în acești ani – cheltuielile de capital au urcat, în linii mari, de la 28% din venituri în 2020 la 43% în 2023 și aceasta pe fondul unei creșteri a veniturilor cu 30%.

Business-ul Digi din prezent poate fi asemuit cu o mașină de mare tonaj al cărei motor este supraturat de un nivel ridicat al investițiilor care a urcat constant și rapid în ultimii ani, punând presiune pe finanțele companiei. Pentru edificare, valoarea totală a echipamentelor, licențelor și a altor active de capital intrate în gestiunea grupului în 2023 (923 milioane euro) este de două ori mai mare decât resursele de cash nete generate, din activitatea operațională (puțin peste 460 de milioane de euro). Același raport de 2 la 1 îl întâlnim și în anul anterior.

Pe de altă parte, Zoltan Teszari, cel care are în continuare cel mai greu cuvânt de spus când vine vorba de decizii strategice, nu poate fi suspectat că se pripește cu una, cu două, ținând cont de experiența sa de peste 30 de ani în industrie: îl credităm că vede clar potențialul piețelor externe și atunci apasă până la podea pedala investițiilor. Apropo, pentru 2024, este prevăzută totuși o reducere a vitezei – cheltuielile de capital urmează să scadă cu până la 10% față de 2023, iar tranzacția de vânzare a fibrei optice din Spania readuce cash în locul CAPEX-ului efectuat, eliberând presiunea de care aminteam mai sus. 

Totuși mai este ceva, dacă ieșim de sub influența geniului lui Malone: analiza din unghiul convenabil al EBITDA și al fluxului de numerar, în defavoarea profitului net, are „păcatele” ei: indicatorul inventat de Malone nu ia în calcul că activele au și ele un cost (plătit la început) și că mai trebuie și înlocuite. Iar prin rostogolirea datoriilor pe termen îndelungat, dobânzile ajung să fie o cheltuială care se cronicizează. „Cuvântul EBITDA să îl înlocuiți cu bullshit earnings”, formula plastic și cu vehemență Charlie Munger, partenerul de-o viață al lui Warren Buffett – amândoi sunt renumiți pentru faptul că au dezaprobat mereu îndatorarea prea mare a companiilor.

Tot la capitolul minusuri putem menționa fenomenul amplu de dezabonare de la serviciile de telefonie fixă, care se manifestă mai ales în România, o piață saturată din acest punct de vedere, ai cărei clienți migrează treptat către telefonia mobilă. Și în acest caz, contribuția Spaniei – acolo, numărul de abonamente a crescut de peste șase ori în patru ani, până la 445.000 – este de-a dreptul salvatoare pentru rezultatul consolidat la acest capitol.  

De asemenea, venitul mediu pe cont de abonat (average revenue per unit – ARPU, în jargonul telecom) se înscrie pe un trend descendent, atât în România, cât și în Spania – piață în care Digi admite oficial că a țintit clienți cu venituri mai mici. Cu toate acestea, ARPU din Spania este mai mult decât dublu (9,3 euro pe lună, la nivelul anului 2023) față de cel din România. Fenomenul s-a manifestat și în primele trei luni din 2024, de altfel. Din raportul trimestrial aflăm că indicatorul a scăzut cu peste 5% în Spania și cu aproximativ 2% pe piața locală.

Iată un dezavantaj pe care e corect să-l contrabalansăm cu creșterea constantă a numărului de conturi de abonat, chiar și în 2022, când Digi Ungaria ieșea din portofoliul grupului. În 2023, numărul acestora ajunsese la aproape 24 de milioane, în creștere cu peste 50% față de 2020. 

Industria telecom e un domeniu în care tehnologia evoluează cu viteza luminii, motiv pentru care grupul e forțat să investească continuu pentru a nu rămâne în urma competiției. Mai mult decât atât, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, tehnologia 5G ar putea înlocui liniile fixe, dacă aceasta va deveni standardul pentru telecomunicațiile mobile. Or, în acest punct, serviciile fixe (preponderent, internet) au cea mai mare pondere în veniturile totale – aproape 50% în 2023. În rest, pe lângă serviciile de mobil, Digi mai vinde echipamente, publicitate (pentru posturile de televiziune și radio proprii) și energie electrică.     

Nu în ultimul rând, faptul că Zoltan Teszari concentrează în continuare atât de multă putere nu e văzut cu ochi buni de unii analiști. Pentru mai multă claritate, fondatorul controlează direct și indirect toate acțiunile de clasă A, reprezentând puțin peste 60% din capitalul social al emitentului. Iar acțiunile de clasă B, singurul tip care se tranzacționează la BVB, au o putere de vot de zece ori mai mică decât cele de clasă A. 

De exemplu, într-un raport din iunie 2024, Concorde Research, divizia de cercetare a unui furnizor de servicii financiare de la Budapesta, discounta cu 10% valoarea întreprinderii (enterprise value), din cauza lichidității scăzute și a drepturilor de vot reduse ale acțiunilor de clasă B. 

Cât despre lichiditate, nivelul redus al acesteia se poate explica prin aceea că fondurile de pensii dețineau în decembrie 2023 38% din toate acțiunile de casă B, într-o creștere semnificativă față de finalul lui 2022, conform unei analize a Ziarului Financiar, pe baza datelor furnizate de platforma DesprePensiiPrivate.ro. Fondurile de pensii și-au crescut participația între timp.  

PUNCTE TARI ȘI OPORTUNITĂȚI. 

De obicei, bucătăria internă a unui operator de comunicații este mai puțin atractivă pentru clientul final. Digi a reușit însă să facă un brand în sine din cei 65.000 de kilometri de fibră care străbat România în lung și-n lat. Apreciată în egală măsură atât de clienții companii (în special, pentru internetul de mare viteză), cât și de cei casnici, rețeaua Digi acoperă Bucureștiul, toate cele 41 de capitale de județ, precum și multe alte localități. Una dintre legendele urbane spune că Zoltan Teszari a supravegheat personal, pas cu pas, dezvoltarea infrastructurii locale. 

Pe de altă parte, oricât de „îndrăgostit” ar fi Digi de propriile rețele, atunci când cash-ul eliberat prin vânzarea uneia dintre ele servește atingerii unui obiectiv mai important, nu se ferește să treacă la acțiune. Astfel, la început de aprilie 2024, grupul ajungea la o înțelegere cu un consorțiu condus de firma australiană de investiții Macquarie Group pentru vânzarea unei rețele de fibră care deservește 12 provincii din Spania (peste 4,25 milioane de gospodării în prezent, cu posibilitate de creștere în trei ani la 6 milioane locuințe prin efortul noului proprietar) pentru o sumă care poate ajunge la 750 milioane de euro. Dar ce sens are această mișcare, dat fiind interesul maxim pentru potențialul Peninsulei Iberice? 

Digi va continua să folosească fibra optică plătind un tarif lui Macquarie, deci își va păstra baza de abonați și accesul direct la cash-ul adus de aceștia.

Ca într-un veritabil cerc virtuos, se prefigurează că o mare parte din bani vor fi direcționați tot către extinderea operațiunilor din Spania, dar pe segmentul telefoniei mobile. Subsidiara spaniolă a Digi urmează să-și dezvolte o rețea mobilă proprie, în condițiile în care încă din decembrie 2023 a semnat un contract având ca obiect preluarea unor „licențe de spectru” de la MasMovil în schimbul a 120  milioane  euro. 

De altfel, această concesie a fost una dintre condițiile puse de Comisia Europeană pentru aprobarea fuziunii MasMovil cu Orange. Prin combinarea operațiunilor celor doi – Comisia și-a dat acordul în februarie 2024 – a rezultat cea mai mare companie de telefonie mobilă din Spania. 

Marius Vărzaru, CEO al Digi Spania, declara presei iberice în septembrie 2023 că grupul românesc va investi 2 miliarde de euro într-un termen neprecizat în dezvoltarea segmentului de telefonie mobilă, dacă fuziunea amintită se aprobă cu concesiile așteptate de piață. 

În același timp, o parte din banii de la fondurile Macquarie (din consorțiul cumpărător mai fac parte abrdn și Arjun Infrastructure Partners) vor mai scădea din presiunea datoriei financiare. În 2025 ajung la scadență obligațiuni în valoare de  450 milioane  euro. În linii mari, același lucru s-a întâmplat și în 2022, odată cu vânzarea Digi Ungaria. 

Până la urmă, tranzacția cu Macquarie este un mod ingenios de a transforma dobânda plătită pentru banii altora într-un tarif de închiriere a rețelelor, disipând astfel povara financiară și eliberând cash pentru cheltuieli operaționale. 

Activând într-un domeniu în care datoriile mari fac parte din regula jocului, grupul a reușit să se împrumute la niște costuri rezonabile. De exemplu, obligațiunile scadente în 2025 au fost emise în 2020 cu un cupon de 2,5% pe an – cu mențiunea că în acea perioadă dobânzile stăteau într-o zonă decentă la nivelul întregii piețe. Tot atunci Digi a emis și o altă tranșă de obligațiuni de 400 milioane euro cu scadența în 2028, cu o dobândă de 3,25%. În 2023, Digi avea datorii totale nete de peste 2,36 miliarde euro, adică de 4 ori mai mari decât EBITDA. 

Iar vânzarea unei rețele nu se bate cap în cap cu dezvoltarea alteia. În martie 2023, Digi semna cu abrdn (lumea e mică) un acord pentru dezvoltarea unei rețele care să acopere 2,5 milioane de gospodării din Andalusia, investiție care ar urma să se ridice, în final, la 300  milioane  euro, fiecare partener contribuind cu jumătate din bani.  

O piață de aproape 2,5 ori mai mare decât România în care Digi are ocazia să se manifeste din plin, după peste un deceniu de dezvoltare mai lentă, e un pariu care implică atât necunoscute, într-un climat internațional complicat, cât și un potențial semnificativ de dezvoltare, în cazul în care va fi câștigat.

Ultima actualizare: 15.10.2024. Autori: Horia Gălățeanu, Ionuț Ancuțescu, colaboratori externi (Creative Mediaroom)

Surse: Bvb.ro, Investopedia, rapoartele companiei, Danielscrivner.com, Gartner, Businessmagazin.ro, Adevarul.ro, Digi-communications.ro, Profit.ro, prospectul de listare, Concorde Research, Zf.ro, DesprePensiiPrivate.ro, Datacenterdynamics.com.