Importanța adaptării portofoliului

Gândiți-vă la actualizarea periodică a software-ului pe laptopul sau telefonul mobil: în lipsa acesteia, performanța dispozitivului începe să scadă. La fel, un portofoliu static riscă să fie depășit de schimbările rapide din economie, afectând astfel randamentul acestuia pe termen lung.

Niciunul dintre cei mai mari zece emitenți de pe Wall Street din 1990 nu se mai regăsește astăzi în acest club select. Singura excepție din anul 2000 și până în prezent este Microsoft, care s-a menținut în top timp de două decenii și jumătate. De exemplu, dacă în 2010 ai fi investit 10.000 de dolari în Apple, aceștia ar fi valorat astăzi aproape 300.000 de dolari, spre deosebire de Exxon, care nici măcar nu și-ar fi dublat valoarea. Aceasta ilustrează cât de important este să ne adaptăm portofoliul la noile condiții de piață și din economie.

Investiție pasivă vs. activă: O dezbatere mereu actuală

Un subiect de dezbatere continuă în industria financiară este alegerea între stilurile de investiții pasiv și activ. Deși subiectul vizează în principal fondurile de investiții, discuția poate fi aplicată și la nivelul investitorilor individuali. Una dintre recomandările cele mai cunoscute este aceea de a nu încerca să „bați piața”, fiind greu pentru un investitor pe cont propriu să obțină randamente superioare indicelui de piață. Iar de cele mai multe ori inclusiv randamentele generate de profesioniști sunt inferioare cele ale pieței. Probabil și de aceea, David Swensen, fost administrator al fondului Universității Yale, spunea ironic că „industria fondurilor mutuale nu e despre managementul investițiilor, ci e o industrie de marketing.”

În ciuda dezbaterilor academice, investitorii experimentați știu că ajustarea periodică a portofoliului poate face diferența.

Adaptarea portofoliului: lecții din schimbările de pe Wall Street

Investitorii de cursă lungă înțeleg că anumite companii cresc și își consolidează poziția pe piață, iar altele intră în declin, această dinamică tinzând să se accelereze ca urmare a progresului tehnologic și schimbărilor rapide din societatea modernă. Ajustarea portofoliului pentru a exclude companiile în declin și a include pe cele aflate în expansiune este crucială pentru optimizarea randamentului. Pe măsură ce economia și piețele se transformă, portofoliile ar trebui să fie ajustate, astfel încât să se evite expunerea maximă în perioadele nefavorabile și să se valorifice momentele de creștere.

Pentru a înțelege cât de radicale pot fi aceste schimbări, să analizăm evoluția până în prezent a celor mai mari zece companii din indicele S&P 500 din 1990, 2000 și 2010. Fiecare portofoliu ipotetic a fost construit folosind proporțiile în indicele S&P500 ale acțiunilor din acea perioadă. Datele cu privire la componența topului zece companii din structura indicelui S&P500 provin de la Visual Capitalist și nu iau în calcul ajustările din evenimentele corporative.

1990: Dominanța companiilor tradiționale

În 1990, companiile de top erau IBM, Exxon Mobil, General Electric, Altria, Shell, Bristol Myers Squibb, Merck, Walmart, AT&T și Coca-Cola, reprezentând aproape 20% din indicele S&P 500. Un portofoliu de 100.000 de dolari construit atunci ar fi valorat astăzi aproximativ 1.100.000 de dolari, un randament de 990%. Totuși, același portofoliu investit direct în structura S&P 500 ar fi obținut un câștig de 1.490%, cu 45% mai mult.

Lipsa unei ajustări periodice a portofoliului, așa cum ar face-o un investitor care investește pe structura indicelui, ar fi împiedicat investitorul să beneficieze pe deplin de creșterea pieței. Menționăm faptul că, la momentul respectiv, nu exista un fond tranzacționabil (ETF) care să permită replicarea indicelui – primul ETF S&P 500, cunoscut sub numele de „SPY”, a fost lansat abia în 1993.

2000: Primele companii tech și declinul „vechii economii”

În 2000, primii zece emitenți de pe Wall Street erau General Electric, Exxon Mobil, Pfizer, Cisco, Citibank, Walmart, Microsoft, AIG, Merck și Intel, iar ponderile acestora în indice au crescut la peste 23%. Un portofoliu static de 100.000 de dolari construit pe această structură ar fi avut un randament de doar 77% până în prezent, mult sub câștigul de peste 300% al indicelui S&P 500.

Deși începuseră să fie incluse companii tehnologice (Cisco, Microsoft, Intel), indicele rămânea dominat de companii din vechea economie, iar companii precum Citibank și AIG au fost puternic afectate de criza din 2007-2009. Iar dintre companiile tehnologice, Cisco și Intel au pierdut mult teren deoarece nu mai au aceeași relevanță astăzi ca în anul 2000, ceea ce întărește ideea menținerii unei strategii active de investiții și a actualizării portofoliului astfel încât să fie incluse cele mai voloroase companii ale momentului.  De asemenea, este de remarcat că bursa americană se afla în acel moment la apogeul unei perioade de creștere, începută în 1982. În anul 2000, se ajunsese la evaluări nesustenabile, iar criza „dot com” și marea criză financiară aveau să urmeze, afectând semnificativ piețele financiare.

2010: Era Apple, Microsoft și dominația tehnologiei

În 2010, Exxon Mobil, Apple, Microsoft, General Electric, Chevron, IBM, Procter & Gamble, AT&T, Johnson & Johnson și JPMorgan Chase erau companiile dominante din structura S&P 500. Valoarea cumulată a acestor acțiuni reprezenta aproximativ 18% din indice, sub nivelul din anii anteriori. În timp ce un portofoliu de 100.000 de dolari investit în acești emitenți ar fi crescut cu peste 615%, indicele S&P 500 a oferit un câștig mai redus, de aproximativ 400%.

Acest portofoliu arată că, de data aceasta, concentrarea pe liderii din domeniul tehnologic (Apple și Microsoft) a făcut diferența iar perioada de timp mai redusă scursă (față de situațiile anterioare) nu a afectat poziția de piața a celor două companii. Apple, de exemplu, și-a crescut valoarea de aproape 30 de ori, ajungând azi să reprezinte aproximativ 60% din portofoliul de top 10 din 2010. Microsoft s-a apreciat și ea de peste 13 ori, confirmând capacitatea sa de reinvenție.

• Beneficiile concentrației: Apple și Microsoft au generat majoritatea creșterii portofoliului. Fără aceste două companii, restul portofoliului ar fi performat sub indice, subliniind importanța unei strategii de concentrare pe liderii din industrie.
• Principiul Buffett: Investitorii de calibru, precum Warren Buffett, păstrează un portofoliu concentrat pe câțiva emitenți cheie, chiar dacă investesc diversificat. Concentrarea unei părți a portofoliului are ca scop maximizarea câștigurilor, pe când diversificarea urmărește să reducă riscurile asociate.

Beneficiile gestionării active a portofoliului

Randamentele menționate mai sus ar fi fost cu siguranță diferite dacă administrarea portofoliului ar fi fost una activă, cu ajustări periodice ale ponderilor alocate fiecărui emitent. Un investitor care ajustează periodic portofoliul conform schimbărilor pieței (poate fi luată ca reper, de exemplu, structura indicelui sau companiile cu capitalizările cele mai mari dintr-o piață) are șanse mai mari să obțină randamente superioare pe termen lung comparativ cu varianta înghețării portofoliului pe termene extinse de timp.

Mai mult, în cazul unor piețe imprevizibile, investițiile graduale și pe termen lung, realizate atât în perioadele de scădere, cât și de creștere, pot ajuta investitorul să obțină randamente mai constante și să reducă riscul. Cum spune și o zicală populară în lumea finanțelor, „it’s not about timing the market, but about time in the market”. Aceasta reflectă ideea că investițiile active, diversificate și menținute pe termen lung oferă, în general, rezultate mai bune decât încercările de a specula fluctuațiile pe termen scurt.

Concluzie: Cum ne inspiră liderii de azi și importanța diversificării globale

Inspirându-ne din strategia investitorilor profesioniști, diversificarea nu trebuie limitată la o singură piață. Bursa americană reprezintă acum peste 60% din capitalizarea piețelor globale, dar la începutul secolului XX, piața londoneză domina cu aproape 25% din valoarea totală a burselor lumii. Aceasta subliniază că investitorii care investesc global este util să aibă în vedere o ajustare a portofoliului care să țină seamă de ponderea piețelor în angrenajul global, pe măsură ce proporțiile și dinamica piețelor se schimbă semnificativ.

Adaptarea la noile realități economice și concentrarea pe liderii de piață reprezintă strategii eficiente pentru maximizarea randamentului pe termen lung, iar diversificarea și ajustarea portofoliului devin cheia unei investiții de succes în economia globală în continuă transformare.

Acest articol are un caracter informativ și nu constituie o recomandare de investiții. Este important să faci propria analiză și să te consulți cu un specialist financiar înainte de a lua decizii de investiții.