Societatea Națională de Transport Gaze Naturale (SNTGN) Transgaz, profilul companiei

Domeniu de activitate: energie | Inclus în BET-TRN

Dacă ai un comentariu, o opinie sau vrei să adresezi o întrebare acestui emitent, folosește formularul de la finalul profilului. Vom reveni public cu răspunsul companiei la întrebarea ta.

Rezumat:

• Transgaz transportă gazul natural de la producători la distribuitori și consumatorii direcți printr-o rețea de conducte care, la final de 2023, însumau aproape 14.000 de kilometri.

• IPO-ul din 2008 a marcat trei premiere la momentul respectiv: cea mai mare valoare a unei oferte (echivalentul a 65 de milioane de euro), prima căreia i-au fost atașate „drepturi de alocare” și cea mai mare cerere de acțiuni.

• Înainte ca acționarii companiei să aprobe în decembrie 2022  un „share-split” de 16:1 (o majorare de capital social, în urma căreia au fost alocate 15 acțiuni gratuite pentru fiecare acțiune deținută), Transgaz era titlul cu cel mai mare preț din structura indicelui BET.
• Atât venitul, cât și câștigul companiei sunt reglementate. Marja profitului este limitată din 2020 la 6,39% din valoarea capitalului investit în activitatea de transport. Iar începând din 2025, rata rentabilității va crește la 6,94%, după cum ANRE a aprobat în august 2024. 

Cea mai recentă imagine: Arterele prin care circulă gazul natural – scurt tratat de anatomie.  

Transgaz este unicul operator al Sistemului Național de Transport (SNT) – formulare prezentă în mai toate rapoartele companiei, care oferă o imagine relevantă despre specificul său: un monopol al statului român din sectorul utilităților ale cărui venituri și profituri sunt reglementate de Agenția Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), tocmai pentru a nu abuza de poziția sa privilegiată. Transgaz asigură transportul a peste 90% din gazele consumate în România.

Desprinsă din Romgaz în 2000, odată cu separarea distribuției și furnizării gazelor naturale, Transgaz s-a deschis către investitorii de pe piața de capital în doi pași – în 2007 și 2013, dacă ne referim la perioadele în care s-au derulat subscrierile propriu-zise. 

Rezultatele consolidate ale grupului Transgaz – societatea este acționarul majoritar al unei companii cu profil similar din Republica Moldova – comportă o „citire” diferită dacă ne raportăm la alți emitenți, mai ales a celor din domeniul privat. În sensul că relevante sunt veniturile din exploatare, calculate înainte de activitățile de echilibrare (prin care sunt balansate excesele și deficitele din rețea) și de construcții – ambele neutre din punct de vedere financiar, aceste tipuri de venituri fiind egale cu cheltuielile corespondente. 

În 2023, deși veniturile Transgaz au crescut cu 13% față de anul precedent, până la 1,78 miliarde de lei (echivalentul a peste 350 de milioane de euro), profitul net aproape s-a înjumătățit, până la 185 milioane de lei (circa 37 de milioane de euro), în principal ca urmare a scăderii profitului financiar aflat la un nivel ridicat în 2022. Alte cauze ale reducerii profitului net au fost creșterea costurilor salariale, a redevențelor și a cheltuielilor cu deprecierea creanțelor neîncasate de la clienți.

Dintr-o perspectivă mai largă, veniturile din transportul de gaze atât intern, cât și extern se află pe o pantă descendentă, în ultimii trei ani. 

În același timp, datoriile cu scadența mai mare de un an au explodat de la aproape 1,5 miliarde de lei în 2019 la peste 3 miliarde de lei în perioada 2021-2023. Transgaz s-a împrumutat la bănci precum BCR, Banca Europeană de Investiții sau Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare preponderent pentru investițiile în segmentul românesc din gazoductul BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria). Acesta traversează teritoriul țării de la sud la vest, pe teritoriul județelor Giurgiu, Teleorman, Dâmbovița, Argeș, Olt, Vâlcea, Gorj, Hunedoara, Caraș-Severin și Timiș. 

Proiectul BRUA, menit să reducă dependența de importurile de gazul rusesc și demarat înainte ca Moscova să înceapă războiul din Ucraina, s-a lovit de multe obstacole, dată fiind tocmai semnificația sa geostrategică. Și ușor de bănuit că Ungaria, în virtutea relațiilor bune cu Federația Rusă, a pus bețe în roate. Gazoductul a fost proiectat ca parte din așa-numitul coridor sud-european de transport care să dea acces statelor din centrul continentului la resursele de gaze naturale din Marea Caspică și Marea Neagră. 

Înainte ca exploatarea comercială a zăcămintelor din perimetrul Neptun Deep de la Marea Neagră să devină o certitudine, proiectul a primit numeroase critici, fiind considerat lipsit de utilitate, mai ales că Nabucco – un gazoduct gândit cu un scop similar – eșuase. În cele din urmă, Romgaz și OMV Petrom au anunțat că vor extrage din Neptun Deep circa 100 de miliarde de metri cubi de gaz, în urma unei investiții de 4 miliarde de dolari, iar lucrurile au început să capete mai mult sens. La finalul lui 2023, Transgaz a semnat un contract în valoare de 500 de milioane de euro pentru construirea unei conducte care urmează să lege Neptun Deep de BRUA. 

MODEL DE AFACERI: Ce face, mai exact, Transgaz?

În linii mari, Transgaz transportă gazul natural de la producători la distribuitori și consumatorii direcți printr-o rețea de conducte care, la final de 2023, însumau aproape 14.000 de kilometri – aici intră atât conductele de transport internațional, cât și segmentul din coridorul BRUA (a fost finalizată primă fază de construcție) care traversează teritoriul țării noastre.

Principalii clienți ai companiei sunt producătorii OMV Petrom Romgaz și distribuitorii Engie România și E.ON – companiile care au preluat fostele societăți de stat Distrigaz Sud și Distrigaz Nord, desprinse din trunchiul Romgaz, la fel ca Transgaz, de altfel. Cele patru entități au fost beneficiarii a peste 50% din serviciile de transport furnizate de-a lungul lui 2023. 

Din 2018, după ce Eurotransgaz, înființată de Transgaz în Republica Moldova, a câștigat licitația pentru privatizarea  Vestmoldtransgaz, operatorul conductei de transport Ungheni-Chișinău, compania raportează rezultate financiare consolidate. În 2021, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a preluat 25% din capitalul social al Vestmoldtransgaz. De asemenea, în 2023, Vestmoldtransgaz a preluat de la Moldovatransgaz activitatea de transport a gazelor naturale din statul vecin.  

LECȚIILE TRECUTULUI:

Am putea spune că istoria Transgaz începe cu peste un secol în urmă – în 1912 era înființată prima societate pentru „conductul gazului de pâmânt”, la trei ani după descoperirea gazului metan în comuna Sărmășel din județul Mureș. Însă actul de naștere al societății, așa cum o știm azi, a fost „eliberat” în 2000, în urma restructurării Romgaz.  

Pe 24 ianuarie 2008, de ziua Micii Uniri, societatea era deschisă către investitori printr-o ofertă publică inițială (IPO) pe piața de capital, la mai puțin de un an și jumătate de la listarea la bursă a transportatorului de energie electrică Transelectrica. Cu ocazia aniversării a 15 ani de la listare, compania consemna că IPO-ul a marcat trei premiere la momentul respectiv: cea mai mare valoare a unei oferte (echivalentul a 65 de milioane de euro), prima căreia i-au fost atașate „drepturi de alocare” – un instrument financiar ce le permite investitorilor să vândă la bursă acțiunile subscrise înainte ca acestea să intre efectiv la tranzacționare și cea mai mare cerere de acțiuni. 

Prin IPO-ul care a implicat o majorare de capital, statul român și-a diminuat participația cu 10% până la 75% din capitalul social. Pe lângă noii investitori (preponderent investitori instituționali), Fondul Proprietatea (FP) și-a păstrat participația de 15%, în urma exercitării dreptului de preferință. Ulterior, FP și-a vândut toate acțiunile, la finalul lui 2013, an în care, de altfel, a avut loc oferta publică secundară a Transgaz, în urma căreia statul și-a diminuat deținerea până la 58,5%. 

Statul, prin Secretariatul General al Guvernului, și-a menținut pe parcurs participația, ceilalți acționari fiind investitorii instituționali, predominant fondurile de pensii private (aproape 32%) și investitorii de retail (9,5%). La final de octombrie 2024, Transgaz avea o capitalizare de 4,5 miliarde de lei (echivalentul a circa 900 de milioane de euro), de circa 2,5 ori mai mare decât în anul listării. Iar prețul acțiunii – aceasta a fost inclusă în structura indicelui BET la scurt timp după venirea pe bursă – înregistra un randament de peste 25% de la începutul anului.       

Ca o paranteză, înainte ca acționarii companiei să aprobe în decembrie 2022 o majorare de capital social cu rezervele realizate din profitul anilor anteriori, în urma căreia au fost alocate 15 acțiuni gratuite pentru fiecare acțiune deținută (aka un „share-split”), titlul Transgaz era cel mai „scump” din structura indicelui BET. De exemplu, în ianuarie 2023, pe fondul anunțului privind majorarea de capital, cotația acțiunii crescuse cu 30% față de ianuarie 2022, până la aproape 290 de lei. Și, pe măsură ce data de înregistrare se apropia (3 mai 2023), prețul a depășit 300 de lei pe acțiune, conform raportului consolidat pentru 2023. 

PUNCTE SLABE ȘI AMENINȚĂRI:

În contextul războiului de la graniță și dată fiind atitudinea agresivă a Federației Ruse, expunerea pe piața din Republica Moldova reprezintă o vulnerabilitate. Desigur, odată cu reinstalarea lui Trump la Casa Albă, capătă contur și ipoteza unei înghețări a conflictului. Însă, într-un scenariu extrem, escaladarea conflictului ar putea pune sub semnul întrebării inclusiv exploatările din Marea Neagră, cu impact negativ asupra veniturilor viitoare generate de tranzitarea gazelor extrase din perimetrul Neptun Deep.  

De altfel, Rusia grevează și trecutul companiei. Ruperea contractului istoric cu Gazprom Export, prin acordul părților (mișcare anunțată în februarie 2021), a afectat pe termen scurt veniturile și profitul. 

Prima magistrală de transport a gazelor naturale din Federația Rusă (pe atunci Uniunea Sovietică) către sudul Europei, care traversează teritoriul României între Isaccea și Negru Vodă, unind Ucraina cu Bulgaria, era construită în 1974. Gazprom folosea exclusiv acele conducte, cu încălcarea normelor europene privind liberul acces la interconectările transfrontaliere. 

Un punct slab legat de prezentul continuu al Transgaz – paradoxal, vulnerabilitatea e în oglindă cu un avantaj – vine din caracterul reglementat al activității sale. Concret și veniturile, și profiturile sunt stabilite pe baza unei metodologii a ANRE. Venitul reglementat ține cont de elemente, precum costurile operaționale (salarii, energie, materiale, întreținere și reparații) sau cele preluate direct, aflate în afara controlului operatorului – ne referim la redevența pentru concesionarea Sistemului Național de Transport de la Agenția Națională pentru Resurse Minerale, impozite, taxe etc. 

Spre exemplu, anul trecut, redevența a fost majorată de aproape 30 de ori, de la 0,4% la 11,5%, urmând să fie recuperată din venitul reglementat stabilit pentru perioada care a început pe 1 octombrie 2024 și se încheie pe 30 septembrie 2025.

În cazul în care venitul reglementat de ANRE este mai mare decât cel aprobat, diferența se scade din venitul reglementat al anului viitor și viceversa. Totodată, marja profitului Transgaz este limitată din 2020 la 6,39% din valoarea capitalului investit în activitatea de transport. Iar începând din 2025, rata rentabilității va crește la cel mult 6,94%, după cum ANRE a aprobat în august 2024. 

Practic, performanța Transgaz este îngrădită de organismele de reglementare, managementul neavând prea mult spațiu de manevră în acest sens.   

În plus, necesarul de bani al statului din ce în ce mai mare erodează capacitatea companiei de a face investiții din resurse proprii și o obligă să se împrumute din ce în ce mai mult. Între 2019 și 2023, datoriile cu scandența de peste un an s-au dublat până la 3 miliarde de lei. Iar gazoductul prin care Transgaz va prelua producția Neptun Deep implică un efort financiar suplimentar de 2,5 miliarde de lei, parțial finanțat prin fonduri europene.   

PUNCTE FORTE ȘI OPORTUNITĂȚI:

Dacă punem riscurile geostrategice între paranteze, Neptun Deep va fi o importantă sursă de venituri suplimentare în viitorul apropiat. Gazoductul care va prelua integral producția de gaze naturale din Marea Neagră urmează să devină funcțional în vara lui 2025. 

Iar datorită statutului său de monopol reglementat, se poate spune că atât veniturile, cât și profitul sunt garantate, an de an. De asemenea, mai trebuie să punem la socoteală și faptul că societățile naționale, regiile autonome și cele cu capital integral sau majoritar de stat sunt obligate să repartizeze sub formă de dividende, printr-o lege din 2001, 50% din profitul aferent anului anterior. 

Au fost și ani (2018 este un exemplu în acest sens) în care Guvernul a solicitat companiilor de stat să distribuie și dividende suplimentare din profiturile realizate anterior, pentru a crește veniturile bugetare. Este o măsură de pe urma căreia beneficiază și acționarii minoritari, cu mențiunea că în acest fel sunt afectate bugetele de investiții din resurse proprii – un lucru des imputat mai ales producătorilor de energie. În anul respectiv, randamentul dividendelor s-a ridicat la peste 17%, conform platformei de investiții Simplywall.st, față de cel de 1,5%, obținut de investitori în 2023 pentru profitul realizat în 2022. 

Deși termenul în sine are conotații negative, Transgaz este un monopol al statului din sectorul utilităților care nu are stresul apariției unor competitori noi, așa cum se întâmplă în cazul jucătorilor din domeniul privat. 

Teoretic, trendul de înlocuire a sursele de energie poluante cu cele alternative ar trebui să reprezinte o amenințare pe termen lung la adresa Transgaz. Cel mai recent Plan de Dezvoltare a Sistemului Național de Transport (al gazelor naturale) pe următorul deceniu, actualizat anual de companie, prevede obiectivul ambițios de reconversie a principalelor magistrale de gaze naturale pentru transportul de hidrogen sau al amestecului de gaze naturale cu hidrogen. Acest mix crește eficiența energetică a gazului iar arderea devine mai puțin poluantă.  

În prezent, hidrogenul este folosit exclusiv în industrie, preponderent în rafinare, chimie, siderurgie și producția de îngrășăminte chimice. În perspectivă, se întrevede o extindere a utilizării hidrogenului și în alte domenii. Ar putea deveni combustibil în domeniul transporturilor sau mediu de stocare a energiei și ar putea contribui la reducerea de emsii în industriile metalurgică, a cimentului sau a hârtiei. Aceste planuri de reconversie se întind până în 2030-2040 și vor implica investiții de ordinul miliardelor de euro. 

Altfel spus, pe termen lung, hidrogenul ar putea reprezenta o importantă gură de oxigen. Asta, bineînțeles, dacă între timp nu apare o nouă tehnologie „disruptivă” (acumulatori ultra-perfromanți sau o fuziune nucleară foarte eficientă) și dacă Transgaz reușește să execute bine o transformare atât de complexă. În cea de-a doua privință însă, avantajul său de monopol natural & companie reglementată poate să însemne că va avea suficient timp și resurse să o realizeze.

Ultima actualizare: 12.11.2024. Autor: Ionuț Ancuțescu, colaborator extern (Creative Mediaroom)

Surse: BVB, Profit.ro, OMV Petrom, Transgaz, Wall-street.ro, Financial Intelligence.